Mintea a ucis rostul timpului pierdut,
privesc strălucirea soarelui sublim,
detașat rămâi prins în viața ce-a trecut,
la 21 de ani și nici o zi mai mult.
Moartea crește o tandră apropiere,
încă îți poartă amprenta în palmă.
Revăd visul pământului străbătut,
amintirile devenite tumult.
Veșnic vei fi 21 de ani și nici o zi mai mult.
Dorințe aprinse în spațiul destrămat,
cerul luminează un chip netulburat.
Trec prin iubire și ură, nu recunosc timpul tăcut.
Vei avea mereu 21 de ani și nici o zi mai mult.
Durerea e vastă. Ce semn am omis?
Fărâme de clipe senine. Cum de nu-mi amintesc?
Te ador și-mi este atât de dor să te-ascult.
Tânăr vei fi la 21 de ani și nici o zi mai mult.
Dragul meu fiu, golul lăsat intempestiv
nimic nu-l poate umple, dar Dumnezeu, lenitiv,
mă poartă spre țărmul în care te-a renăscut,
unde vei fi etern la 21 de ani și nici o zi mai mult.