LAST TIME
ore și zbor dezinvolt/ avionul metalizat/ îți amintești
când ai lăsat aburul orașului să te îmbrățișeze
și ai traversat pur și simplu prin față pe la Lido
cu teancul de ziare în brațe// îți cerusem prăjituri cu cremă mascarpone
aveam un regret teribil că nu pot să fiu dulce
și setea aceea amară cu care am băut
în fața ta până la epuizare deliciile timpului
sunt pași de făcut între tine și blocul cu fațada
cenușie
unde locuiesc și nu am interfon
în cutia poștală vezi alandala facturi/ cum poți
tu reinterpreta sensul vieții
nimic nefiresc decât faptul că nu poți fi acel figaro
de care are nevoie cartierul meu cu oameni săraci
orice comentariu este binevenit/ suntem teribil de anxioși
panica asta ne va distruge emoțiile
nu văd cum ne vom dezlipi de zilele acestea haihui
să fim mai mult de un centimetru ca atunci
ca atunci
LOVE POTION
A venit vremea să purtăm măști de serie
să îmbrățișăm aerul decupat din care am extras emoții taciturne
și să nu ne mai recunoaștem olfactiv
În arbori se simte evanescența vieții fluidul magic care umple scări și amfiteatre
Poți locui 3 secunde în clădirile bătrânului oraș
din gurile de canalizare ale căruia
te vei ramifica?
Om lângă robot și frunze lângă patruped
așa va arăta viitorul incert
de unde mă vei privi/ de la o distanță de 1 metru jumătate/
cu condescendența unui asimptomatic
Toate bolile lumii s-au strâns lângă stadioane biserici muzee
și nicio infuzie cu elixirul care te transformă în supraom
nu poate să atenueze efectele izolării // #lacasadepapel
Haosul din mintea mea zice că aici și dincolo
lumea este populată de pandemii
Nici dragostea cu toate isteriile ei nu poate reduce riscul de îmbolnăvire
Totuși la starea nației te întreb de ce trebuie să ne îmbrățișăm
Cu gingășiile și cu iluzii
de parcă vom mai fi vreodată în avion spre Roma?
Pune-ți masca și mănușile! De acum încolo
@războaiele se vor scrie între noi
MARTIE. AZI
Respir dincolo de aerul lichefiat
într-o tăcere cât o calamitate
și/ nerambursabil/ timpul ne disecă…
Străzile se strâng și se destind
de fiecare dată
când inima ta lipește afișe
despre o dragoste orbitoare/
frate, aici chiar trăiesc oameni/
Suburbiile sufletului
par tot mai strâmte
și nu este loc pentru echivoc…
Numărul 36 și cele 55 de zile de carantină
amintesc de luna plină sub care
ai rupt frâna de mână
și/ ai văzut ai văzut/ s-au înălțat zmei
peste iordan
Parcă ne-am întâlnit în martie
și/ înnebuniți de sud/
am porționat sentimentele kitsch.
Numai noi// tenebroși și perfizi
putem preschimba universul
într-un lift silențios
și/ acel du-te-vino ne va ține strâns
lângă ultima moarte cinematografică