Înaintașul nostru la Viața Românească, George Topîrceanu, beneficiază de legende mai mult sau mai puțin credibile. Mihail Sevastos îl pomenește ca pe un excelent ochitor, care ar fi tăiat o foaie de hârtie (o coală ministerială?) ținută orizontal, cu un foc de pușcă de la nu mai știu câți metri. Apoi mai e și povestea de dragoste cu Otilia Cazimir, de care se pamează încă, probabil, adolescentele romantice, dacă specia asta o mai fi existând.
G. Călinescu e sigur că: „Balada chiriașului grăbit, care place atât spiritelor simple (plăcere vulgară nedovedind nimic esteticește precum extazul produs de cântecele de lume nu demonstrează inexistența lui Mozart) este un simplu monolog hazliu, o petrecere inteligentă, o cronică rimată fără deosebită valoare literară. Căci nu banalul sentiment al labilității dă preț unui poem, ci puterea de a proiecta emoția fie și în linii grotești. Tocmai caricatura plastică lipsește aici, gravitatea hilarității, tot hazul (pentru vulg) venind din citarea unor nume proprii…” și urmează chiar citatul: „Și-am stat la un unchiu, pe Romană,/Țin minte… dar unde n-am stat?/La domnul Manuc, o persoană/Cu nasul puțin coroiat;/La doamna Mary, pe Regală,/(O, cum mă ruga să nu plec!//Mi-a scris chiar o carte poștală);/Pe strada Unirii, la Șbeck;/Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;/Pe Witing, pe Tei la Confort, – /M-a dus pretutindeni puterea/Aceluiași tainic rezort.” (Am păstrat grafia din faimoasa Istorie.)
E, probabil, o întreprindere nebunească aceea de a-l contrazice sau măcar completa pe G. Călinescu, mai ales dacă nu faci parte din categoria sa. Așa că n-am s-o fac, amintind doar unele portrete lirice, dacă așa ceva poate fi suportat, din același text: „O damă cu vizite multe/Și-alături de ea un burlac,/Un domn serios, de la Culte/Cu cioc și cu ghete de lac”.
Marele critic conchide, în capitolul pe care i-l dedică în Istoria sa: „El nu-i niciodată așa de liric încât să fie mare, niciodată atât de facil încât să nu fie poet.”
Ascultând într-o seară broaștele în Cișmigiu, primăvara, m-am întors la poezia cu același titlu, pe care o citisem în copilărie, demult. Textul acesta e unul de virtuozitate lirică, nu doar o sumă de metafore, dar finalul său trimite în timp, cu o expresie firească, simplă, pe care o întâlnești numai la marii poeți: „Și cum deasupra apei s-amestecau într-una/Umplând singurătatea de freamăt viu, părea/Că toate laolaltă apostrofează luna,/Că fiecare broască se ceartă cu o stea. […]// Cum le-ascultam din umbră acvatica fanfară,/Subt cerul vast al nopții cu ele-am retrăit/O noapte luminoasă din era tețiară./Nefericit și singur ca primul troglodit.” Desigur, ideea „primului troglodit” e generatoare de haz, cum ar zice G. Călinescu (dar el nu se oprește la poezia asta), însă în același timp și de poezie a geologicului, după cum o altă referire cam tot la aceleași vremuri abisal-îndepărtate pare mai mult comică decât proiecție în timp: „Suspendată ca o notă/Pe un portativ gigant/Slută ca o hotentotă/Părăsită de amant.”, strofă extrasă din poezia Cioara, o demonstrație de virtuozitate rar întâlnită în poezia noastră.
G. Călinescu omite și poezia care-i plăcea cel mai mult, se spune, unui mare coleg al lui Topîrceanu, de la Viața Românească de altădată, Mihail Sadoveanu, și anume Balada morții. Vă reamintesc: „Cobora pe Topolog/Dintre munți, la vale…/Și la umbra unui stog/A căzut din cale.//În ce vară? În ce an?/Anii trec ca apa…/El era drumeț sărman/Muncitor cu sapa.”
Poate că efectul se obține, în multe dintre poeziile lui Topîrceanu, din îmbinarea liricului celui mai delicat cu expresia modernă, eventual neologistică. Vezi: „Ții minte ce fior străin/Trecu atunci, din constelații,/Prin bluza ta de crêpe-de-Chine/Cu aplicații?” ceea ce te coboară, cititor, în ritm amețitor din sfere pe pământ, pentru a te urca din nou, de data asta cel puțin, grațios, înapoi între stelele de sus: „Ce vești din cerul depărtat/A nins pe fruntea ta zenitul?/Ce gânduri tainice-ai schimbat/Cu infinitul?…”
E drept, multe texte poetice ale lui Topîrceanu pot părea facile, simple cronici rimate, cum spune G. Călinescu, precum, de pildă celebra În jurul unui divorț, adevărat monolog dramatic, interpretabil ca atare, altele sunt chiar ușurele, însă tehnica lui poetică și sclipirile adesea surprinzătoare, salvează și texte dintre cele mai – să zicem – grăbite.
Recent a reapărut o nouă ediție a prozei lui Topîrceanu, cuprinzând celebrele „Episoduri tragice și comice din captivitate” din Pirin-Planina, însemnări din prizonieratul din Bulgaria, de după dezastrul de la Turtucaia. Episodurile tragice și comice… ale lui Topîrceanu ar fi de luat în seamă, poetul dovedindu-se și un maestru al prozei, cu descrieri demne de orice ins cu expertiză și cu portretizarea unor personaje cum rareori și numai la maeștri mai întâlnești. Chiar dacă G. Călinescu expediază de sus („din polul plus”?) acest capitol al bibliografiei topîrcenienne, proza sa, chiar dincolo de veselele, neterminatele, dar atât de mult gustatele Minuni ale Sfântului Sisoe, este una de substanță, fie și așa, scrisă pare-se în momente când poezia îl lăsa liber.
Nichita Stănescu recunoștea uneori că a venit de la Ploiești cu G. Topîrceanu în bagajul său liric, alteori dezicându-se de poezia acestuia, de care, până la urmă, a fost atât de îndepărtat.
În general, se crede că inițiatorul așa-zisei poezii ironice la noi este Marin Sorescu. El este cel care a dus poezia ironică înainte, dar ar trebui, cred, să-i recunoaștem lui Topîrceanu, măcar preempțiunea, alături totuși de Minulescu, precum și rolul determinant în recunoașterea dreptului de cetate al acesteia în literatura română, de neconceput azi fără această latură a sa.
G. Călinescu îl consideră „un om cu o cultură redusă și cu o mare stângăcie în analiza noțiunilor.” O altă legendă despre Topîrceanu spune că, la întoarcerea din prizonieratul în Bulgaria, s-ar fi înscris la Filozofie, la Universitatea din București. La examene (de admitere sau din primul an de facultate?) reușea să sintetizeze și să redea foarte exact diferite doctrine filozofice fără, însă, a fi capabil să reproducă numele celui/celor care le practicau.