Autoarea acestei cărți a fost pasionată de poezia și viața lui Lucian Blaga încă din anii studiilor liceale. La examenul de bacalaureat sau de maturitate, cum se spunea pe atunci, a uimit comisia (hazardul a făcut să-i vină pe biletul de examen chiar Lucian Blaga) prin comentariul poeziei Mirabila sămânță, precedată de o sensibilă recitare. Destinul biografic a adus-o apoi la Bistrița și după o activitate publicistică și literară a devenit membru al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud. A aflat cu bucurie că orașul Bistrița este legat de biografia lui Blaga pentru că poetul, după ce vine în țară la încheierea activității diplomatice din Portugalia, a dorit să aibă o „locuință de vară” la țară, într-un peisaj care să fie odihnitor și încântător. I-a scris în acest sens cumnatului său Ion Pavel, revizor școlar la Bistrița, și acesta i-a cumpărat un loc-teren cu livadă pe dealul situat la ieșirea din Bistrița, cunoscut de oamenii din partea locului ca Dealul Târgului. Într-o scrisoare către Elena Daniello, una din iubitele sale, autorul spațiului mioritic înfățișează astfel acest loc: „Grădina se întindea pe clinul ușor învălurat al dealului, pe vârful căruia străjuia o pădure de stejar și fag și rămășițele unui turn de cetățuie medievală… Aveam de toate în grădina mea. Mai ales o splendidă privire asupra Văii Bârgăului, asupra munților spre răsărit, unde se ascundea în albastrul neguros așezarea Colibița. Când mi-am luat în primire rostul de agricultor, am spus sorei mele că nu putea să găsească un loc mai potrivit visurilor mele de „tinerețe“ tomnatică”. Nu întâmplător am folosit câteva rânduri mai sus „autorul Spațiului mioritic” pentru că încântat de peisaj Blaga a spus: Acesta este adevăratul meu Spațiu mioritic. În scrisorile către prieteni revenea cu detalii despre așezarea de pe culmea burgului bistrițean și-i informa într-un mod virgilian, precum poetul latin al Georgicelor, despre preocupările sale agrare și horticole. Aici își invita uneori prietenii. Iată o scrisoare – invitație către Ion Chinezu, criticul literar de la „Gând românesc”: „Bistrița, 3 august 1939. Scumpi Chinezi, voiam să vă scriu, dar nu prea știam unde vă găsesc. Cornelia mi-a adus în sfârșit vești despre voi. Cam de când sunt aici, lucrez la volumul de cosmologie. Sunt cu totul cuprins de acest studiu, pe care vreau, neapărat să-l isprăvesc până la sfârșitul lunii. Viața aici este nespus de frumoasă, în ciuda enervărilor cu gospodăria. Peste o săptămână cred , că avem întâii struguri copți. Și, acum iată despre ce este vorba. Ionică să poftească la noi! Îl așteptăm neapărat miercurea viitoare. Dar asta sigur, căci așa ne împărțim cu oaspeții pe care îi avem. Pe cumnatul meu care acum e aici, îl vom trimite la Vatra Dornei. Pe la sfârșitul lunii plec și eu la Dorna, să fac niște băi de bioxid. Pe urmă vin iarăși aici. Va să zică ne-am înțeles. Pe Nela (soția lui Ion Chinezu, n.n.) nădăjduim s-o vedem la noi în septembrie. Lipsa paturilor ne silește la invitații prin rotație.”
Când a ajuns Jenița Naidin la Bistrița, prin anii ’70, casa lui Blaga era o ruină și o amintire. Fusese vândută în 1947 și noii proprietari, fără simțul memoriei literare la început au renovat-o, apoi și-au construit locuințe după gustul lor. Admiratoarea lui Blaga nu a cedat însă, și un grup de scriitori bistrițeni (Ioan Pintea,Victor Știr, George Mizgan, David Dorian), au fotografiat ruinele vechiului Tusculum blagian, și a alcătuit memorii patetice adresate edililor orașului pentru a salva ce se mai putea salva. Slabă nădejde însă. Dar documentarul său biografic este important și actual încă prin două propuneri: aflată pe șoseaua Bistrița-Hordou, locul casei din Dealul Târgului bistrițean ar putea figura pe harta turistico-literară a județului, marcând un moment biografic Blaga (1938-1940), continuând pe aceeași șosea cu Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” din Prislop și Casa Memorială „George Coșbuc” din Hordou. Sau o și mai importantă propunere: prin despăgubirea actualilor proprietari s-ar putea amenaja aici o Casă de odihnă și creație a scriitorilor, alăturându-se celei de la Valea Vinului, aflătoare în același județ.
Pe lângă pagini din opera filosofică, – aici a scris Diferențialele divine și a început primul volum la Trilogia culturii, Blaga mai notează că „elemente de atmosferă și de peisaj de acolo au intrat în multe din poeziile mele scrise mai târziu”. Pe baza mărturiilor păstrate și a cronologiei operei lui Blaga autoarea și Zenovie Cârlugea identifică asemenea elemente de atmosferă și peisaj în vol. Nebănuitele trepte, 1943 și în ciclurile postume incluse în vol. Poezii, 1962, în care vom regăsi poezii datând din perioada 1941-1942: Fetița mea își vede țara, Noiembrie, Corn de vânătoare, Ceas de vară, Cărăbușul de aramă, Lăcaș și un întreg ciclu de poeme Vârsta de fier 1940-1944 – înfățișând jalea țării la răpirea Transilvaniei de Nord, când poetul a fost nevoit să părăsească pentru totdeauna „spațiul său mioritic”, în care a petrecut două veri care „au rămas printre amintirile de zenit ale vieții sale”.
___________________________________
*Jenița Naidin, Lucian Blaga la Bistrița (1938-1940), Cuvânt înainte și Addenda de Zenovie Cârlogea, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2018