Nu sunt puține filmele care au avut drept eroi pe făuritorii literaturii naționale și universale. La noi, Eminescu și Creangă, Coșbuc sau Caragiale, Bălcescu sau chiar Romulus Vulpescu au devenit personaje de film, după cum în filmul universal Oscar Wilde sau Shakespeare, Cervantes sau Hemingway, Cocteau sau Virginia Woolf sunt cunoscute exemple de personaje din filme, nu neapărat biografice.
Dovlatov, un film semnat de Aleksei Gherman jr. (regia) ne invită la descifrarea unei importante pagini din literatura interzisă a Rusiei comuniste. Mai mult, personajului central îi este alăturat mult mai cunoscutul poet Iosif Brodski, aflat și el în plasa KGB-ului, cum era la noi, cam în aceiași ani, Paul Goma în plasa generalului de securitate Pleșiță, și el admirator al operei scriitorilor (dar și admirat de unii dintre aceștia). Dincolo de portretul în prim-plan al scriitorului Dovlatov (extraordinar de firesc actorul Milan Maric), Aleksei Gherman jr. face un tablou extrem de convingător al boemei artistice din Leningradul anilor de glorie ai lui Brejnev, dictator puțin sensibil la muzica artelor, la suferința oamenilor, autor al unui îngheț reverberat conștiincios de emulul său dâmbovițean sub deviza calpă a culturii socialiste.
Aleksei Gherman jr. decupează din biografia scriitorului șase zile, nu neapărat decisive, nu neapărat purtătoare de simbol, mai degrabă file de jurnal existențial, dramatic, uneori patetic, încărcat cu o ironie bulgakoviană (vezi visul cu tovarășul prim secretar, care rimează cu discuțiile lui Mihail Bulgakov cu Stalin, evocate în memoriile lui K. G. Paustovki), alteori tragic, traversat de o sinucidere deloc întâmplătoare. Leningradul din noiembrie 1971, luna de unde sunt extrase cele șase zile din viața lui Serghei Dovlatov, este scena derizorie, unde artiștii deloc înregimentați în propaganda de partid, încearcă să-și afirme crezul într-o artă liberă, independentă de presiunile statului totalitar, dorind să trăiască efectiv dincolo de ochiul vigilent al Miliției sau KGB-ului. Prietenul lui Serghei Dovlatov, poetul care va primi premiul Nobel și care va emigra în Statele Unite ale Americii, Iosif Brodski (Arthur Bezciastnâi) declară, ca și eroul nostru, că nu va pleca din țară. Amândoi o vor face, forțați de un regim necruțător. Ziarul de șantier pentru care lucrează Dovlatov este privit de cineast într-o cheie ușor satirică la adresa potemkinadelor comuniste, cu scriitorii clasici îmbrăcați ca la teatru, cu lozinci scuipate în rafale de culturnicii aflați la paza regimului brejnevian. Ultima sarcină de partid încredințată eroului nostru, aflat departe de idealurile ideologice ale comanditarului, este portretul unui muncitor poet, Kuznețov, aflat pe șantierul unei noi linii de metrou. Părăsit de iubită, acesta nu-i mai poate răspunde ziaristului improvizat în rigorile așteptate de funcționarii revistei. Un nou eșec, o nouă portiță de salvare ratată, fiindcă scriitorul nu există în afara relației cu publicul său cititor, în afara publicării literaturii sale.
Serghei German jr. este un artist pe deplin format, care apelează cu virtuozitate la ironie, în război cu absurdul societății totalitare, fie prin dialogurile eroului său cu prietenul Brodski, fie prin panorama boemei leningrădene, surprinsă în toată splendoarea ei iconoclastă. Ca să fii scriitor în Rusia lui Brejnev (dar nu doar a lui) trebuia să fii publicat, fie și pe cea mai neînsemnată pagină de ziar uzinal. De aici au pornit și la noi mulți maeștri, care au uitat să treacă pe la Școala de literatură. Cum forța cenzurii (adică a Partidului, susținut de brațul înarmat și protector al KGB-ul, secondat prompt de Miliția apărătoare a legilor) nu prea are ecou la artiștii care își declamă fără patos necesitatea libertății de creație, Dovlatov devine un model de refuz al sistemului, cu toate consecințele ce-l așteaptă. Chiar dacă sensibilitatea este un scut greu de atacat de rigorile ideologiei fără valori de apărat. Neputința autorului de a deveni sclav al compromisului, al convenției rigide impuse de comanditarii partinici, îl situează pe un piedestal greu de atacat, de distrus, greu de dislocat, în ciuda totalitarismului, în ciuda marilor călăi, care n-au reușit să distrugă prin directive (vezi la noi Novicov și Moraru, Mândra și Vitner cu realismul socialist) forța etică a artiștilor disidenți.
Tot edificiul dramaturgic al filmului semnat de German rămâne deosebit de original, funcția narativă a scenariului dezvăluind personaje greu de uitat, secvențe memorabile, eroine din plan secund mai puternice decât personajele de prim plan. Panoramă extrem de dureroasă a disidenței ruse (fără a generaliza, cuprinde teatrul și poezia, proza și memorialistica, pictura și celelalte arte frumoase), Dovlatov rămâne un film polemic cu lumea care l-a creat, un film modelator pentru conștiințele care doresc să-și păstreze coloana vertebrală intactă.
Din păcate, în cinematografia românească, niciun regizor nu s-a gândit la scriitorii care au refuzat realismul socialist și următoarele boli ale sistemului, cenzura și ordinele de la Mangalia, la filmele toxice semnate de Sergiu Nicolaescu, el însuși cel mai mare falsificator de Istorie și istorii, ajutat de confratele Titus Popovici, poate emblema perfectă a oportunismului din toată istoria filmului din România. Cazul Ioan Petru Culianu, cazul Gheorghe Ursu, cazul nenumăraților scriitori ajunși și omorâți în pușcăriile comuniste, sau cazul acelora care eliberați din Gulagul comunist au ajuns la Glasul Patriei (știu cititorii despre ce este vorba), cazul insuficient documentat al scriitorului Vintilă Horia, căruia i s-a refuzat premiul Goncourt în urma minciunilor emanate de la statul securist român, bucuria ironiilor nemuritoare lansate de Păstorel Teodoreanu, sau moartea tragică a fratelui său, creatorul Medelenilor, sunt doar câteva exemple care ar fi putut să-i inspire pe cineaștii români. Sunt însă, de asemenea, motive de tragice scenarii, aberațiile emise de Sadoveanu, Călinescu, Arghezi et alii, academicieni și bine răsplătiți pentru pactul cu diavolul. Poate, poate, în viitor se va gândi un scriitor să propună un scenariu pentru un film legat de unul dintre aceste tragice destine.
Până atunci, vă sfătuiesc să nu ratați filmul lui Alexei German jr. Dovlatov.