În ziua de 27 martie, 1918, Sfatul Țării de la Chișinău anunța Unirea Basarabiei cu România, în urma unui vot edificator: 86 pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri. Asta după ce trupele franco-române conduse de generalii Berthelot și Broșteanu au răspuns solicitării Sfatului Țării de a restabili ordinea în țara devastată de foștii soldați țariști lăsați de izbeliște în urma „revoluției bolșevice” din 7 noiembrie 1917.
Doi admirabili directori de edituri de pe cele două maluri ale Prutului, Gheorghe Prini de la Chișinău (Editura Știința) și Lucian Vasiliu din Iași (Editura Junimea) au celebrat centenarul scurs de la momentul sublim al unirii Basarabiei cu România într-o manieră inedită. Ediția 100 a ședințelor Clubului Junimea-Scriptor a prilejuit o reunificare simbolică a scriitorilor și cititorilor de pe cele două maluri ale Prutului prin lansarea comună a volumelor Henri Berthelot, Jurnal și corespondență (1916-1919) și a celor șase volume ale antologiei Literatura din Basarabia. Început de secol XXI (am publicat o recenzie a acestora în numărul dublu, 1-2/2018, al revistei Viața Românească). Pe deoparte, Oltița și Florin Cântec au evocat figura generalului Berthelot și au încercat să explice afecțiunea pe care acesta a purtat-o toată viața României, prilej de evocare în familia lui Jean D’Ormesson, ea însăși îndrăgostită de România și considerându-se a fi pe jumătate română, ilustrată de lecturarea unor fragmente din jurnal de către actorul Dragoș Maftei, de cealaltă parte, un masiv desant de scriitori basarabeni, în frunte cu entuziastul Gheorghe Prini, directorul editurii Știința, alături de care importanți critici literari de dincolo de Prut (Nicolae Leahu, Lucia Țurcanu, Adrian Ciubotaru, Diana Vrabie), dar și scriitorii ieșeni Nicolae Busuioc și Liviu Apetroaie au prezentat liniile de evoluție ale literaturii din Basarabia în anii din urmă, subliniind efortul continuu al scriitorilor de acolo de a se sincroniza cu momentul actual al literaturii române. Așa cum am mai scris, cel puțin la nivelul literaturii, unificarea celor două state românești a fost deja înfăptuită. Una peste alta, manifestarea din cochetul amfiteatru al Casei de cultură „Mihai Ursachi” a fost un arc peste timp simbolic între Unirea din 27 martie 1918 și dezideratul de unire al celor de azi, care îi are în prima linie pe scriitorii de pe cele două maluri ale Prutului. Dintre prezențele din sală, s-au făcut remarcate cele ale polivalentului scriitor Valeriu Stancu (aflat împreună cu soția), regizorului Alexa Visarion, preotului Dumitru Merticariu, dramaturgului Mircea Radu Iacoban, criticului Constantin Coroiu. În final, inspirat de faptele de vitejie din primul război mondial și de militarismul generalului Berthelot (eroul din fundal al serii), dar fără a face rabat de la spiritul junimist, amfitrionul Lucian Vasiliu le-a ordonat invitaților săi să se încoloneze și să treacă strada, la Bolta Rece unde discuțiile au continuat într-un stil mai degrabă colocvial. O seară lungă, dar plăcută, ca pentru aniversarea unui secol de la ultimul miracol românesc!