A încetat din viaţă fostul nostru coleg de redacție, poetul Petre Got. Născut la 20 septembrie 1937 la Desești, în județul Maramureș, a urmat Școala Pedagogică Mixtă Română din Sighet și apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. A fost profesor la Borșa și Satu Mare, metodist cultural la Satu Mare, Baia Mare, București, redactor la Editura Eminescu și, timp de peste trei decenii, redactor la Viața Românească.
A debutat în 1966 în revista orădeană Familia, iar editorial trei ani mai târziu, cu volumul Cer înfrunzit. Opera lui poetică cuprinde titluri precum Glas de ceară (1972), Masa de mire (1975), Ochii florilor (1976), Dimineața cuvântului (1980), Paranteza Lunii (1985), Stelele strigă (1988), Timp răstignit (1991), Inima lui septembrie (1996), Plâns de heruvim, cu o prefață de Ștefan Aug. Doinaș (1999), Clipa dintre hotare (2001), Protocolul norilor (2007). În lirica sa, critica a remarcat „o cromatică maramureșeană, cu trimiteri etnofolclorice, dar și cu metaforizări moderne”.
Foștii săi colegi de la Viața Românească țin să exprime familiei poetului întreaga lor compasiune.