Peripeții

Departe un val despicat de ascuțișul plînsului
aici pîinea cîștigată cu cîteva profeții corecte
dreapta care nu știe ce face stînga dreapta pură
ceea ce găsește poetul nu trebuie niciodată
să servească drept exemplu
doar ceea ce caută
o treaptă magnifică precum o buză lascivă
o luntre plăpîndă ca o pleoapă
și-n trecutul tău răsucit-stors ca o rufă strălucea prospețimea
un Soare volatil cum un parfum
să nu uiți cum te-ai speriat de propria-ți voce devenită scris
din ce în ce mai largi cercurile trasate
pe suprafața apei de compasul ignoranței
cine poate egala finețea eleganța tristețea perversiunii cine?
un Pegas înhămat la o căruță păstrînd o cadență demnă
lăuntric băteau aripile diamantului cum ale unei insecte
fu cuprins de remușcări ca de-un somn reconfortant
peripeții zbătîndu-se să iasă la lumina paginii
aidoma unor plante ce-ncolțesc
ar fi fost de-ajuns să verifici dacă sacoșele
au fost încărcate cum se cuvine cu cețuri și ploi
trezi speranțele adormi el însuși în locul lor
binecuvîntate cețuri avînd gustul dulce-acru al unor mere de soi
amintirea care devine din nou așteptare ridicolă
pe șalele solemne ale lui Venus două lipitori de cristal.