istorie literară
ȘTEFAN ION GHILIMESCU

Câteva rectificări și comentarii privind biografia lui Alexandru Ciorănescu

Articol publicat în ediția 5 / 2017

În septembrie 1992, când savantul Alexandru Ciorănescu, după 43 de ani de exil, îşi revedea casa părintească din Moroienii Dâmboviţei, într-un armonios ceas al toamnei, la un pahar de vin, mi-a povestit cu un humor fabulos cum, cu un an în urmă, pe aeroportul Otopeni, i se sustrăsese “antediluvianul”, dar bunul său paşaport francez cu care ca oricare cetăţean al acelei mari ţări europene umblase până atunci nestingherit prin toată lumea…. Plecând de la nostima pentru Domnia Sa întâmplare şi apreciind că astfel de documente sunt bune până la urmă doar pentru briganzi, Alexandru Ciorănescu mi-a mărturisit că el împreună cu Aureliu Răuţă, într-o stare de spirit efervescentă, ca nişte adolescenţi nebuni, fără nici un act oficial, imediat după “revoluţie”(?) au făcut o primă vizită “clandestină” în România… Amintindu-mi peste ani de incredibila dezvăluire, i-am cerut Profesorului într-un interviu din august 1996 (vezi Mărturisiri şi judecăţi…, Dacia XXI, 2011), să-mi ofere detalii. Surprins de faptul că nu uitasem amănuntul, dar foarte obosit, după o zi de alergătură de la Bucureşti la Sinaia, Moroieni şi Târgovişte, a amânat să-mi spună povestea pentru altă dată. Care “alta dată”, Dumnezeule Mare, – nu aveam cum să ştiu atunci – nu a mai fost să fie… După ce a revenit în ţară şi în 1997 (eu însumi eram atunci în Spania!) şi în 1998 (doar pentru câteva ore !), “Puiu a murit” (parcă aud vocea stinsă de la telefon a surorii sale, academicianul Ecaterina Ciorănescu Neniţescu) în noiembrie 1999, la câteva zile doar după ce împlinise 88 de ani.
Întrucât uneori nu numai simplilor difuzori de “ştiri “ (şi nu sunt puţini în era Internetului!), dar chiar şi celor mai bine intenţionaţi cercetători din domeniul istoriei literaturii li se întâmplă să preia şi să colporteze date importante de stare civilă din biografia unor personalităţi culturale fără o verificare scrupuloasă, la aniversarea a 100 de ani de la naşterea ultimului mare savant umanist, id est ALEXANDRU CIORĂNESCU (1911-1998), absolvent al celebrei Şcolii de Arhivistică şi Paleografie din Bucureşti, am pus la dispoziţia unui ziar două documente inedite majore, privind principalele date de stare civilă ale marelui savant, respectiv, primo, Extract(ul) Actului de naştere al lui Alexandru Ion Ciorănescu şi, secundo, Cerificatul datelor de identificare al defunctului (DATOS DE IDENTIDAD DEL DIFUNTO) ALEXANDRE CIORANESCU. După cât se pare, gestul nostru, fie din cauza modestei circulaţii a periodicului, fie din alte pricini, nu a avut tocmai ecoul scontat, de vreme ce, în continuare, diversele canale media vehiculează, ca şi înainte, aceleaşi date eronate privitor la biografia savantului, lipsite de orice suport documentar. Revenim dară şi facem cuvenitele corrigenda.
Extractul Actului de naştere al lui Alexandru Ion Ciorănescu, conform cu originalul înscrisului nr. 116 din Registrul Stărei Civile de naşteri pe anul una mie nouă sute unsprezece al Primăriei Moroieni, Plasa Pucioasa, judeţul Dâmboviţa a fost eliberat ca dovadă, cu nr. 1545 (probabil!- numărul imprimat în ştampila pătrată e foarte şters, n.n.), la cererea învăţătorului Ion Ciorănescu, tatăl său, în urma petiţiei acestuia înregistrată cu nr. 1523 pe anul 1927, pe când viitorul istoric al Canarelor şi canarienilor avea în jur de şaisprezece ani. Mai înainte de a reproduce in extenso conţinutul documentului, precizez că înscrisul respectiv a constituit în exil pentru marele cărturar singurul act oficial de stare civilă pe care l-a putut aduce din ţară. De altminteri el a fost autentificat ca atare sub numărul 8450 în data de 29 octombrie 1956, la Paris, arondismentul 5 (Pantheon) de Michel Raiter, doctor în drept şi expert al Curţii de Apel din oraşul amintit.
“Primăria Moroieni/ Plasa Pucioasa/ Judeţul Dâmboviţa/ Extract( subliniat, n.n.) / ELIBERAT DOVADA 1545? (ştampilă pătrată cu majuscule, n.n.) / din registrele starei civile de născuţi pe anul una mie nouă sute unsprezece / 1911. / Act de Naştere/ din anul una mie nouă sute unsprezece luna Noiembrie ziua cincisprezece, ora zece dimineaţa. Act de naştere a copilului Alexandru (subliniat numele, n.n.) de sex bărbătesc născut la cincisprezece Noiembrie curent la ora patru dimineaţa, în casa părinţilor săi din Comuna Moroieni judeţul Dâmboviţa, fiu legitim al D-lui Ion Ciorănescu de ani treizeci şi şapte de profesie învăţător şi al D-nei Ecaterina Ion Ciorănescu de ani treizeci şi doi de profesie învăţătoare, domiciliaţi în Comuna Moroieni, judeţul Dâmboviţa, după declaraţia făcută de tatăl care ne-a înfăţişat Copilul, întâiul martor Vasile Marin de ani şapte zeci şi al doilea martor Ion Mihai Brebianu de ani cinci zeci şi unul ambii de profesiune agricultori domiciliaţi în Comuna Moroieni, judeţul Dâmboviţa, vecini cu pruncul, cari au subscris acest (subliniat, n.n.) act împreună cu noi şi cu declarantele, înscrise după lege de noi înşine Ion Vasile Ion Bratu primar şi oficer al starei civile din Comuna Moroieni, judeţul Dâmboviţa”. / I. Ciorănescu declarante/ Martori/ Vasile Marin/ Ion M. Brebianu/ Primar oficier/ I.V.I. Bratu/ Notar /indescifrabil. / Primăria Comunei Moroieni (întregul şir subliniat, n.n.)/ Prezentul extract fiind conform cu originalu se atestă de noi, fiind cerut de d-l Ion Ciorănescu prin petiţia înreg. la No. 1523/927 (urmează semnătura autografă indescifrabilă, n.n.)”
Se împun câteva observaţii. Extractul Actului de naştere al lui Alexandru Ion Ciorănescu (DOVADA 1545/ 1927) este conform cu înscrisul cu nr. 116/ 1911 din Registrul Stării Civile de Naşteri pe anul 1911 al Primăriei Moroieni, Dâmboviţa, registru predat, conform Legii, în vara anului 2011, de autorităţile administraţiei publice locale de acolo Direcţiei Judeţene Dâmboviţa a Arhivelor Naţionale. Dovada respectivă a fost tradusă şi autentificată sub numărul 8450 / la Paris în data de 29 octombrie 1956, ca act oficial de naştere a lui Alexandru Ion Ciorănescu. Ar mai fi de spus, în apendice, că bunii şi scrupuloşii funcţionari români din urmă cu o sută de ani consemnau în Registrele lor nu numai anul, ziua şi ora la care venea pe lume noul născut, dar şi ora când, în braţe cu pruncul, tatăl venea să îl declare şi să îl înfăţişeze autorităţilor…
Dacă în ceea ce priveşte data de naştere a lui Alexandru Ciorănescu, de bine de rău, informaţia respectivă a putut fi confruntată, odată cu revenirea din exil, cu precizările făcute de academicianul Ciorănescu însuşi, în privinţa decesului acestuia survenit în Insulele Canare (unde îşi avea reşedinţa de peste patruzeci de ani!), în mod neaşteptat, datele vehiculate – şi nu mă refer aici la voluntarii colportori de “ştiri” unde totul e scăpat de sub orice control – chiar în unele dicţionare, nu mai sunt la fel de unitare limpezi sau unitare… Enciclopedia exilului literar românesc: 1985-1989, de Florin Manolescu (care indică în bibliografia recuperării moştenirii culturale a lui Alexandru Ciorănescu şi lucrarea noastră intitulată Dinastia de cărturari a Ciorănestilor din 2000), consemnează faptul oarecum straniu că marele savant s-ar fi săvârşit din viaţă la 25 noiembrie 1999!… Insuşi Nicolae Florescu, un bun cunoscător al exilului şi un apropiat tandru al Profesorului în ultimii ani de viaţă, datează eronat moartea autorului neîncheiatelor Amintiri fără memorie. După Nicolae Florescu (conf. Dicţionarului General al Literaturii Române: C/D, Editura Univers Enciclopedic, 2004), Alexandru Ciorănescu s-ar fi stins la 20 noiembrie 1999…
Suntem în posesia Certificatului de deces cu nr. 2057862/ 1999 al regretatului Alexandru Ciorănescu, copie a filei din Registrul Civil al oraşului Santa Cruz de Tenerife, capitala Arhipelagului Insulelor Canare, autentificată sub numărul 1119 de Ministerul Justiţiei al Regatului spaniol. Voi oferi cititorului, alăturat, documentul scanat, nu mai înainte însă de a face câteva precizări impuse în urma operaţiei de translare. În registrele civile din Tenerife numele savantului era înregistrat drept Alexandre iar prenumele (“primer apellido” ) Cioranescu. Deşi data şi locul naşterii sunt corect trecute (quince de noiembre de mil novecientos once, Moroeni – cincisprezece noiembrie, o mie nouă sute unsprezece), în mod curios, numele părinţilor lipsesc (no consta: nu există). După ce înscrisul olograf din aliniaturile predefinite (foarte interesant e faptul că autorităţile canariene n-au renunţat la această veche practică!) consemnează starea civilă a defunctului înainte de ceasul fatal : “viudo”, adică văduv, se confirmă în mod cât se poate de clar şi naţionalitatea înscrisă în actele cu care Profesorul se legitima – (nacionalidad) : Francesa ! Urmează scrupulos înregistrarea “ultimului domiciliu”: Coral Verde, Bejamar. La Laguna, Santa Cruz de Tenerife. In rubrica DEFUNCTION (Decesul) se află înscris: Hora (Ora) Trece y Treinta (treisprezece şi treizeci), dia (ziua) diecinueve (nouăsprezece) de Noviembre (noiembrie) de mil novecientos noventa y nueve, adică: o mie nouă sute nouăzeci şi nouă. Va sa zică nu 20 noiembrie, nici măcar 22 sau 25 noiembrie cum am găsit la Răzvan Codrescu în “Rost”, an VIII, nr. 91-92, sept.-oct. 2010, pag. 17, ori Enciclopedia online Wikipedia… Decesul marelui om de cultură Alexandru Ciorănescu a survenit în 19 noiembrie 1999, ora locală 13,30. El s-a produs, cum scrie în continuare în actul de deces, într-un spital din Santa Cruz de Tenerife, fiind constatat de medicul Jose Janice Martin Ortega, membru al Colegiului Medicilor, cu matricola cu nr. 4014. Incă un amănunt. Actul precizează şi cimitirul în care va fi înmormântat Alexandru Ciorănescu şi anume “Santa Lastunia”. Adică în acelaşi loc de veci unde odihneşte şi Lyda Ianculescu, soţia sa, fiica lui Victor Ianculescu, unul dintre favoriţii lui Iorga, consul al României la Paris şi director administrativ al Şcolii Române din Franţa (Fontenay–aux-Roses). Aici statul spaniol, în semn de aleasă preţuire a meritelor excepţionale ale celui mai mare biograf al Insulelor Canare, a ridicat, nu cu mult timp în urmă, un superb monument funerar din marmură verde …, despre care am mai avut prilejul să vorbesc.