NICHITA

Era ziua lui Tati şi-mi băteam capul ce să-i dăruiesc. Toată copilăria îl văzusem, dimineaţa în baie, ascuţindu-şi lama de ras ţinută cu arătătorul în pahar, frecând-o cu mişcări legănate: bzâm, bzâm, minute în şir. Acum eram tare bucuroasă că am găsit la magazinul Colonade un dispozitiv importat din Cehia, într-o cutie de marochin roşu o maşinărie cu manivelă, rotiţă şi cureluşă care ascuţea lame învârtindu-le faţă-dos. Am dat o mulţime de bani pe obiect dar efectul darului a fost mai mult decât dezamăgitor.
– Mi-a fost de ajuns articolul din ziar, a zis Tati dând de o parte, cu dispreţ, cadoul cel preţios.
Pe timpul acela (1964) revista Contemporanul publica, pe paginile de dreapta, câte o coloană de scurte note de actualitate. Una dintre ştirile din vinerea aceea anunţa că a apărut O viziune a sentimentelor de Nichita Stănescu şi că prima poezie din volum este coperta semnată de Anamaria Smigelschi. Toţi colegii din I.P.C.T. veniseră să i-o arate şi să-l firitisească.
Meşterisem din staniolul unui capac de ness cafe o monedă de argint cu două profiluri nas în nas, o lipisem pe un carton alb cu titlu şi o dădusem lui Puiu Vulcănescu, redactor artistic la ESPLA să se descurce cu ea, s-o reproducă fotografic sau ce o şti… Băiatul ăsta, care a fost cel mai dăruit dintre făcătorii noştri de cărţi, a comandat o ştanţă la Monetăria Statului şi a făcut o copertă legată în pânză, cu supracopertă albă, cu clapă, din carton ciocănit (aşa se chema, era alb sticlos şi zgrunţuros ca o tencuială calcio vecchio ) cu o efigie adevărată din bronz alb (acum chestii de astea sunt la ordinea zilei dar atunci a fost o bombă mondială).
Marele poet m-a convocat într-o casă de prieteni să-mi mulţumească, dar a uitat să vină. A fost, însă, altul (nu-i spun numele, că mai trăieşte) căruia îi făcusem o copertă cam banală cu un desen negru şi care s-a exprimat cu dinţii încleştaţi:
– Nici nu merita, nemernicul, o asemenea copertă!
L-am revăzut pe Nichita de zeci de ori la Alin la atelier, nici nu ştiu dacă mai făcea vreo legătură între mine şi chestia cu coperta…