*s*o*s
mă uit la mine încă nehotărâtă /care
să fie ultimele haine/cum
îi este mai comod pământului
să se întrepătrundă prin stofe colorate
negre
sau
albe
care ar trebui să fie ultimele cuvinte /de bun-simț
mai lăsați-o-ncolo de jale
lumea crește în frumusețe dacă știe când să dispară
când să-și croiască ecrane imense
reconectată la energii eoliene
posibil să spun: lăsați-mă singură
am nevoie de mustul acesta al singurătății
să-mi facă buzele roșii
pentru cel din urmă pupat pe gură
după cum la fel de bine pot să vă zic
am visat-o pe mama
îmi făcea semne din pragul casei de la bistreț
casă-vagon: ce ușor ne găseam unii pe alții!
acum să vă dați la o parte
mi-a spus că vine și să nu se-mpiedice tocmai de voi
a fi
nucul acesta
multă umbră a dat
tinctură de frunze
dulceață
e vremea
s-aleg pentru troițe/crengi
spune tata
în timp ce barba îi crește până la nuc/și mai sus
foșnește prin frunze
purtând rămășițe de cântec în gât
o pasăre
cade din cer
în barba verzuie
mi-e teamă că tata nu știe
să smulgă
cârlige fierbinți din cămașa de pene
unde-i foarfeca ?
strig
teleportând un straniu curaj
să tai barba asta odată!
morfina tăcerii pătrunde în vene
o unghie-n plus
pe care mi-o rod
și tata-nverzește și barba i-ajunge la nucul vecin
femme fatale
port eticheta de femme fatale/asta e tot ce va reține istoria
dacă te simți într-adevăr bărbat
când inima mea se autosfidează
închide circulația pe străzi
eu voi veni pe alte căi
o să mă desprind cum se desprinde retina de ochi
voi vedea totul negru
numai pe tine roșu-aprins
sunt borna kilometrică zero
am să-ți spun
accidentele se țin lanț/unii au plătit cu viața alții cu ora
tu ce alegi?
ia aminte
sunt gheara ce ți se-nfige-n gât
ori de câte ori vei vrea să rostești numele altor femei
în delirul frazeologic al curajului
mă țin de barele supraviețuirii cu ambele mâini
nu te uita că uneori mă clatin
tocmai de-aceea am nevoie de tine
dacă te simți într-adevăr bărbat
vom traversa împreună viața asta de scârnă
la capătul căreia se află o gară
trenurile merg pe sub pământ
ajungem direct la madam tussauds
să ne recompună din frig și tăcere
acum dă sonorul mai tare
cântă elvis un rock’n-roll
și mai e timp
nobila casă
pereții ei pulsează
vene cu morfina altor timpuri
când mi se lipea gloria pe tălpi și nu știam
dacă merg sau plutesc
în nobila casă
am decretat starea de urgență a verbului a fi
am iubit
sub straturi de pudră devenisem femeie
acum
în nobila casă
pe pervazul ferestrei își țin de urât două peruci
cu ele mi-am trăit naufragiul
am urât
cearșafurile albe
citatele din Borges
lecția despre libertate și vid
lumea să țină minte
când voi întoarce obrazul celălalt
să fie prin preajmă