Vreme de trei zile Satu Mare a fost gazda uneia dintre cele mai fascinante acțiuni culturale văzute de mine în ultimii ani: Festivalul „Corona Carpatica”, organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, al cărui titlu sugerează, la prima vedere, o întrecere de ansambluri folclorice, s-a dovedit a fi, până la urmă, o manifestare intrelectuală de cea mai aleasă ținută. Academicianul Ion Pop, venerabilul poet Aurel Rău, poetul și editorul Mircea Petean, criticul Christian Crăciun, poeți și eseiști din toată țara, dar și din Ungaria, Slovacia, Ucraina și Polonia au contribuit la conturarea unui specific istoric și cultural al acestei regiuni pe care criticul Cornel Ungureanu ar putea să o încadreze într-o geografie antropologică a acestui spațiu, mai mult decât în una pur literară. De fapt totul a fost o suprapunere de evenimente culturale toate având ca element comun situarea în acest areal transnațional cu multe elemente comune într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. A fost marcată împlinirea unui secol de la apariția primului ziar în limba română la Satu Mare (publicația se numea chiar Satu Mare) printr-un simpozion dedicat presei în limba română în această presei în această zonă a țării la care a participat și Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Este oarecum surprinzător faptul că prima publicație în limba română a apărut abia după înfăptuirea Marii Uniri, dar circumstanțele au fost explicate în excelentele comunicări ale lui Viorel Câmpean, Săluc Horvat și Ioan Nistor. Cel de-al doilea colocviu al zilei, Există o resurecție a periferiei?, gândit, inițial ca o discuție despre centru și periferie, extrem de interesantă pentru o zonă în care centrul și-a schimbat localizarea geografică și reperele spirituale s-a transformat până la urmă într-o pătimașă dispută între generații, foarte tinerii poeți (elevi de liceu) contestând vehement estetica generațiilor mai vechi, într-un fel de resurecție a fracturismului lui Marius Ianuș, din anii 1990. Cel mai vehement a fost tânărul Toni Chira (de 16 ani) care îi acuza, la grămadă pe mai toți cei de acolo că „gândesc comunist”, fără a aduce niciun argument concret, fapt ce a atras furia unora din sală și dojenile pedagogice ale academicianului Ion Pop. Excelente au fost și recitalul de poezie de la castelul din Ardud, în care mulți dintre oaspeți, inclusiv cei din țările limitrofe și din Polonia și-au citit creațiile, iar venerabilul Aurel Rău și-a tăiat partea leului ca și lansarea cărții Imaginea românilor în operele scriitorilor maghiar, de Felician Pop, la care au vorbit George Achim (prefațatorul volumului), Mircea Petean (editorul), Kereskényi Sándor (în numele scriitorilor maghiar) – toți au elogiat calitatea cărții – și, firește, Felician Pop, autorul volumului. (vezi cronica la această carte din prezentul număr al Vieții Românești. Totul s-a încheiat cu un spectacol în care Mihai Neamțu a ținut o prelegere, după care coregrafa Liliana Iorgulescu a dansat modern pe muzica ancestrală a lui Grigore Leșe într-un fel de reconstituire metaforică a evoluției spiritualității românești de la începuturi până spre zilele noastre. Chiar dacă a fost un spectacol cu o foarte pronunțată nuanță identitară, el nu a fost gândit polemic, cu nuanțe antioccidentale sau apăsat sociale, cum am mai văzut, de pildă, în spectacolele lui Dan Puric ci pozitiv, luminos, generos, ca o sărbătoare a românismului etern într-un fel de continuare a sărbătorii Centenarului Marii Unirii, în maniera binecunoscută a aparițiilor lui Grigore Leșe. Am revenit de la Satu Mare cu sentimentul reconfortant că, departe de jocurile politice și mesajele, de multe ori alarmiste, transmise de politicieni din rațiuni electorale, oamenii de toate etniile se pot înțelege între ei se bucura și îmbogăți spiritual prin amestecul de culturi și de obiceiuri tradiționale din aceste zone de mixtură etnică.
Felicitări Robert Laszlo, Felician Pop și Loredana Știrbu pentru excelenta idee de a organiza o asemenea sărbătoare a traiului în comuniune, în aceste timpuri care par destinate tuturor dezbinărilor.