Florile de lămâi

trupul tău niște degete pipăie noaptea te strigă femeie cu urmele pașilor prin trupul meu
în timp ce păsări de pradă duc în spinare zborul unei păsări parazit
îți simt vertebrele prin sângele meu
mă mistuie albul florii de lămâi noaptea are rădăcini de sex feminin
îmi străpunge trupul cu mirosul cafelei
fiecare femeie duce o umbră de mână
mă hrănesc cu umbra ta
herghelii pe acoperiș proptesc noaptea cu nesomnul nostru
frica ta de a face dragoste luminează florile de lămâi
sub plapumă noaptea ne tatuează trupurile ne alunecă buzele prin noi
ne pieptănăm sărutul începe beția stelară paharul de vodcă se dă singur peste cap
prin sânge alte herghelii trag neputincioase carul mare
adolescența noastră joc de lumini în felinarul venit din războiul trupurilor
cerceii tăi atârnați de umbra frigului aduc în trupuri sânge reavăn purificat de buzele noastre
e felul nostru ambiguu de a mângâia viitorul
albul florilor de lămâi alungă noaptea din versurile lui nichita
tălpile tale sărutul meu îndemnul lui nichita de a spulbera frica cu buzele ne ard trupurile
ne facem plimbarea nocturnă prin noi de mână cu frigul ferestrei
ne buzunărim viitorul de trecut
prin trupuri nervurile florilor de lămâi își șerpuiesc albul ne luminează sângele
transparent luciul lacrimii ne spală privirea de foamea buzelor
niște voci îmi lasă interiorul fără tine ai fugit în mirosul cafelei
te ating cu ecourile vieții un cotidian atipic în ochii tăi
în interiorul tău șoapte de iarbă ne înverzesc sărutul
cu grijă decupăm noaptea din privirea pisicii ochii ei ageri ne luminează șoldurile
liniștea ta se plimbă prin liniștea mea forme haotice de foame
o comedie stelară ne ațâță simțurile
cucerim noi imperii
ne îmbrăcăm în cămașa de noapte a sorții
privim nedumeriți la frigul înflorit
se răzvrătește nisipul clepsidrei
în trupuri herghelii înfometate
sufocă zalele dimineții
în florile de lămâi răzvrătiri de buze
nichita a adormit în noi
nedumerite șoaptele noastre îngână un recviem
în buzele noastre locuiesc poemele singurătății
îmbrăcate în platoșa unui cavaler ucis în războiul trupurilor
noaptea îți mângâie tălpile cu sărutul meu
frigul s-a călugărit
alungă răsăritul de pe un umăr pe celălalt
se face diviziunea muncii prin trupurile celor deveniți păsări de pradă
prin gaura cheii se intră se iese ca la bairam
ne convertim privirea în întâmplări viitoare
buzele își toarnă liniștea în pahar
bea cot la cot cu nichita
florile de lămâi ne îmblânzesc sângele
poemele singurătății vâslesc împotriva curenților marini