Bal mascat

MEDALION NANOS VALAORITIS

Lui Nanos Valaoritis

ne mai păstram surâsul –

dar ca să rezolvăm enigma

mai trebuia să revenim

în Lumea Veche și să ne-adăpostim

mereu în Noua Lume

mai liberă mai veselă ca niciodată

două lumi într-una singură

de dimensiunile unui butic de la Luvru

unde se vând de toate

în afară de măștile pe care le căutam noi

pentru raporturi sociale protejate

o mască perfect burgheză

partea de jos a feței mai subțire

decât aceea umflată

bărbierită sumar cu părul grizonant

față lucind de stupiditate

precum cea luminată brusc de veselia

de a fi în sfârșit branșată la rețeaua

telefonului său mobil

bun venit la balul mascat

dar numai pentru o clipă

clipa de-apoi

măștile nu mai sunt măști

ci ele-s invitații

și când se face ora

cu toții o iau spre casă cum pot

unii adorm prin parcuri

fără un sfanț

cu capul pe-un dolar de nisip¹

Din volumul Cage centrifuge, Paris, L’Harmattan,
col. Levée d’encre, 2003
În românește de Nicolae Prelipceanu

__________________