După anii ’64-’65 ai secolului trecut, într-o perioadă de dezgheț politic și cultural, în mai multe orașe din țară, cu tradiție culturală, au început să apară reviste lunare sau săptămânale, prin care se reînviau vechile periodice interbelice: Ramuri la Craiova, Familia la Oradea, Astra la Brașov, Ateneu la Bacău) ș.a. Revista băcăuană prelua numele și tradiția unei reviste întemeiate, tot la Bacău, de Grigore Tabacaru și George Tabacaru. Revista Ateneu, seria nouă, a împlinit 55 de ani și în decurs de mai bine de jumătate de secol, chiar cu unele sincope, cauzate de factori conjuncturali politici sau economici, s-a impus ca una dintre publicațiile importante ale perioadei postbelice, așa cum scria Constantin Ciopraga: „Revista a produs un adevărat reviriment cultural dinamizând energiile latente, vehiculând valori artistice, stimulând dezbaterile pe tema poeziei, filozofiei, artei, științelor sociale”. A avut de la început colaboratori valoroși și a impus prin paginile publicate și apoi prin cărțile realizate după aceste colaborări, scriitori reprezentativi pentru literatura română contemporană: George Bălăiță, Solomon Marcus, Ovidiu Genaru, Radu Cârneci, Constantin Călin, Constantin Ciopraga, Eugen Uricaru, Theodor Codreanu ș.a.
Așa cum se obișnuiește la un popas aniversar, tonul articolelor este mai ales omagial, festiv, uneori duios memorialistic. Dintre saluturile adresate revistei, și ar merita să fie citate aproape toate, se rețin câteva aprecieri memorabile, sau mărturisiri emoționante: Solomon Marcus: „Revista Ateneu a devenit de mult pentru mine un ingredient al Bacăului, așa cum sunt Bistrița, Alecsandri sau Bacovia”. Alex Ștefănescu spune că greșesc cei care minimalizează rolul cultural și literar al lui Vasile Alecsandri, poet pentru care are o mare prețuire, iar Eugen Uricaru, unul dintrre redactorii seriei noi ai revistei scrie că „De Ateneu și-au legat destinul literar multe nume mari ale culturii naționale”. De la Radu Cârneci, primul redactor-șef al revistei, până la Carmen Mihalache, actualul ei director, revista băcăuană „a știut să atragă tineri aspiranți la gloria literară”, o grupare de critici literari „recunoscuți deja în autoritatea lor de mediul scriitoricesc, poeți originali și expresivi, nume noi în istoria literară și eseistică, prozatori autentici”.
La 55 de ani de la apariție, cu 600 de numere, revista primește cuvinte de apreciere și mulțumire de la scriitori și de la revistele surori, rămânând un simbol al spiritualității băcăuane și hotărâtă „să meargă mai departe”.