În arșița acestei veri, departe de țară, la München, orașul care l-a adoptat în urmă cu mai bine de 40 de ani, s-a stins unul dintre cei mai interesanți, dar ghinioniști scriitori români, Pavel Chihaia. Marele său roman Blocada, despre care un critic a scris la un moment dat că este „o carte cât o operă”, a apărut cu o săptămână înainte de abdicarea Regelul Mihai I și a fost scos din librării în săptămâna imediat următoare fără să mai fie publicat decât după căderea comunismului. La ora apariției lui, scriitorul avea 25 de ani și tot viitorul în față. Blocada este un roman scris cu o maturitate stilistică și de finețe a observației sociale cu totul neverosimile pentru un autor atât de tânăr. Romanul este o monografie epică a Constanţei din vremea celui de-al doilea război mondial. Un spaţiu plin de pitoresc unde mateloţii suedezi se plimbă prin bazarul oriental, un areal pestriţ în care fojgăiesc hoţii, prietenii de pahar ajung mai devreme sau mai târziu să se omoare, iar prostituatele au relaxarea luminoasă a practicantelor unei meserii recunoscute de societate, pe deplin onorabile. La Constanţa, bogatul stă la taclale cu săracul, icnetele hamalilor din port se aud de departe, iar marinarii străini iau la rând tavernele în căutare de băutură ieftină şi fete frumoase. Blocada este o carte a despărţirii de un anumit mod de viaţă, patriarhal şi pitoresc, expresia artistică a transformărilor dramatice în existenţa unui oraş, la sfârşitul cărora nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Un roman somptuos în pitorescul său pestriț.
Deși a beneficiat de mai multe reditări după căderea comunismului (cel puțin trei), romanul Blocada nu a reușit să-i redea lui Pavel Chihaia locul pe care l-ar fi meritat în istoria literaturii române.
Pavel Chihaia a fost multă vreme cunoscut publicului din România în calitate de critic al artei medievale și, mai ales, colaborator permanent al postului de radio Europa Liberă în anii de dinaintea căderii regimului comunist.
Dumnezeu să-l odihnească!