O dezbatere lingvistică pe Internet

Anul acesta se împlinesc trei decenii de când în Republica Moldova a fost votată Legea despre limbă și alfabet, altfel spus, de când limba română, numită pe atunci „moldovenească”, a fost ridicată la același nivel cu limba rusă. În pofida unei opoziții feroce din partea populației rusofone, a rezistenței regimului comunist de atunci, s-a reușit o mare victorie. Semnificațiile reușitei din 31 august 1989 depășesc cu mult zona lingvistică. Limba, fiind sufletul unui popor, reprezintă fundamentul identității sale naționale, a culturii și viziunii sale despre lume. De aceea, și miza a fost foarte mare.

Sintagma limba română fusese însă stigmatizată în toată perioada sovietică din motive politice. Privită diacronic, scoaterea sa din uz și, implicit, din mentalul colectiv este mult mai veche, ea datând din 1812, de când Basarabia a fost anexată de Imperiul țarist. Doar în cei 22 de ani din perioada interbelică, limba română a fost la ea acasă, și în stânga Prutului. Ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, de când i-a fost redată demnitatea și statutul furate odinioară, ne propunem să discutăm în continuare.

Preocupată cum sunt de problematica lingvistică¹, m-am gândit să navighez puțin pe internet, pentru a vedea care este pulsul discuțiilor și comentariilor la tema: limba română din Republica Moldova. Am optat pentru internet deoarece spațiul online a devenit în ultima vreme, în opinia lui Umberto Eco, modelul maxim de comunicare în masă, mijlocul de exprimare cel mai accesibil tuturor categoriilor de ființe umane cât de cât cultivate. Totodată, internetul șterge orice barieră între cultura populară / de masă și cultura elitelor / înaltă, între intelectuali și oamenii simpli, între tineri și adulți, între adepții partidelor de stânga și ai celor de dreapta.

Uitându-mă la câteva filmulețe video, atenția mi-a fost captată de un titlu incitant: „Dodon și Hrenova, împotriva ambasadorilor limbii române”²

„Dodon și Hrenova împotriva ambasadorilor limbii române”

Un video de 5.44 min, care se deosebește de altele cu tematică asemănătoare prin titlul său polemic. Mai aflăm că a fost distribuit pe YouTube, la 31 august 2018 ca omagiu adus Zilei Limbii Române din Republica Moldova. Jurnalistul basarabean Dorin Galben s-a gândit să le ofere conaționalilor săi drept cadou, pentru a comemora victoria din 1989, acest colaj ingenios, pe alocuri ironic. Or, tocmai această componentă ludică de la suprafață îi imprimă postării o doză de gravitate la nivel profund. Nu doar eu, ci și internauții care au comentat gestul lui D. Galben au sesizat miza acestuia: a sugera că, la trei decenii de la declararea limbii române ca limbă de stat, lucrurile încă nu sunt clare, confuzia în ce privește denumirea ei persistă în continuare.

Deși filmulețul este însoțit de câteva fraze simbolice – „În R. Moldova se vorbește limba română. Limba moldovenească nu există și nici n-a existat. Faptul că în art. 13 din Constituție încă avem noțiunea de „limbă moldovenească” este o rușine a celor de la putere” – autorul arată că problema endemică a basarabenilor a dobândit amploare transfrontalieră, întrucât în joc sunt implicați politicieni autohtoni și diplomați străini.

„Scenariul” acestui video se bazează pe câteva secvențe documentare, grupate tematic de către autor³. Combinate iscusit, imaginile filmate scot în evidență incongruența flagrantă dintre opiniile unor ambasadori străini în Republica Moldova și cele ale unor politicieni autohtoni în ce privește limba noastră / de stat.

Două discursuri lingvistice diametral opuse

Faptul că avem de-a face cu o altă confruntare lingvistico-identitară în perimetrul național basarabean nu e deloc nou și, deci, nu ar trebui să ne impresioneze. Ceea ce șochează însă în vizionarea acestui documentar este gravitatea situației relatate: trei ambasadori străini știu care e numele corect al limbii, în schimb, politicienii „noștri” se încăpățânează cu îndârjire și susțin sus și tare că limba pe care ei o vorbesc e „moldovenească”.

Aceștia din urmă sunt reprezentați prin doi exponenți de vază ai scenei politice actuale: președintele Republicii Moldova, Igor Dodon și deputata socialistă Elena Hrenova. Din video, reiese că dna Hrenova, susținătoare aprigă a limbii de stat, imortalizată în Constituție prin art. 13, este incapabilă să lege două cuvinte pe „moldovenește”. În plus, ea nici nu știe că românește se spune „moldovenească”, nu „maldovă”. Cât despre dl președinte Dodon, a cărui mamă a fost profesoară de limba română în Sadova, Călărași, viziunea lui nu e deloc lingvistică, ci una strict politică și tot ce face face din considerente conjuncturale.

La cealaltă extremă, trei diplomați – dl James D. Pettit, Ambasador al SUA la Chișinău, dl Masanobu Yoshii, Ambasador al Japoniei și dl Peter Michalko, desemnat anul trecut ca şef al Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova – demonstrează o bună competență de exprimare în limba română. Dl James D. Pettit care a vorbit și cu alte ocazii românește, l-a citit pe Eminescu, după ce în doar șase luni de zile învățase limba noastră. Dl Masanobu Yoshii a studiat româna la Chișinău timp de doi ani, iar, în vara anului trecut, efectuând o vizită de lucru la Bălți (cu ocazia unei donații pentru o școală specială), a ținut un discurs splendid în română. Din păcate, discursul a trebuit să-i fie tradus în limba rusă dlui primar Nicolai Grigorisin, care habar nu are de limba de stat. Cât despre dl Peter Michalko, Domnia sa a sosit la Chișinău deja vorbind românește foarte bine.

Dincolo de faptul că acești trei ambasadori ne oferă pe viu un exemplu de exprimare fluentă în română, ne spun totodată și care este numele corect al limbii vorbite între Prut și Nistru. Nu se putea altfel, întrucât ei reprezintă state occidentale importante, fiind implicit și mesageri ai științei din respectivele țări. Or, așa cum știm, cercetători de prima mână din SUA s-au ocupat de situația alambicată din Republica Moldova, descifrându-i cu multă înțelegere resorturile interioare și sincopele istorice – să ne amintim doar de câțiva exegeți care au scris în engleză, cum ar fi Charles King, Dennis Deletant, Gary C. Fouse, Donald Leroy Dyer, Matthew H. Ciscel ș. a. – iar Biblioteca Congresului American a suprimat în 2008 codurile atribuite limbii „moldovenești” în standardul ISO, indicând ca în locul acestora să fie folosite codurile limbii române: ro, ron și rum.

Referitor la Japonia, se poate afirma că este o țară de avangardă în ce privește știința limbii. Japonezii au fost primii care au tradus Cursul de lingvistică generală al lui Ferdinand de Saussure (1916), cartea de căpătâi a lingvisticii sec. XX. La fel cum au tradus aproape integral – în anii ‘80 – și opera lui Eugeniu Coșeriu, compatriotul nostru care a caracterizat limba „moldovenească” astfel: „a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie; şi, din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor”⁴.

Prin urmare, pentru ei, care îl citesc în japoneză pe Coșeriu – asta însemnând că îl apreciază foarte mult ca lingvist și țin cont de opiniile lui –, aceste afirmații ar avea literă de lege. Nu însă și pentru politicienii basarabeni. E un mare paradox: țara care l-a dat pe Coșeriu, unul dintre cei mai mari lingviști ai lumii, încă nu știe ce limbă vorbește și nu ține cont de opinia sa în acest domeniu.

Cât despre Uniunea Europeană, în statele sale membre s-a știut demult care e situația adevărată, din moment ce Lucien Laurat publica, în 1951, cartea Staline, la linguistique et l’impérialisme russe, în care se referea pe larg la proiectul limbii „moldovenești”⁵, după care a urmat Arnold Kleess cu studiul Rumänisch und moldauisch (1955)⁶. În 1958, Carlo Tagliavini abordează din nou subiectul: Uno nuova lingua letteraria romanza? Il moldavo⁷, iar în 1965, în Germania, se publica cel mai substanțial studiu – Rumänische Sprache und Literatur in Bessarabien und Transnistrien⁸, semnat de Klaus Heitmann.

De atunci, au apărut foarte multe studii pe această temă care au definit limba „moldovenească” în mod just, ca pe o varietate diatopică (un grai) al limbii române. Iar Alessandro Zuliani, în Politiche e pianificazioni linguistiche in Bessarabia: Romenita, russificazione, moldovenismo (2014), un volum extrem de documentat și dens, o caracterizează astfel: „La cosiddetta lingua moldava altro non è che l’espressione della volontà di separare, anche linguisticamente, i romeni della Bessarabia dal resto della Romania”⁹.

Așadar, în timp ce acești diplomați, reprezentanți ai unor mari puteri occidentale, vorbesc o română foarte bună, iar din discursurile lor transpare atitudinea clară și fermă față de limba română, politicienii autohtoni Dodon și Hrenova se complac în perpetuarea unor dogme ale politicii lingvistice sovietice din secolul trecut, dând dovadă că sunt ancorați în continuare în apele propagandei sovietice de odinioară.

Analizând problema în termeni de corectitudine politică, am putea concluziona că problema lingvistică basarabeană locală a atins cote internaționale. Pe de o parte, se situează Uniunea Europeană, SUA și Japonia, trei entități statale de primă mână în lume, pe de altă parte, Republica Moldova, o țărișoară de la marginea Europei, care, iată, de trei decenii se află în căutarea identității și a denumirii limbii sale oficiale.

Atitudini pro și contra

Internauții au reacționat prompt la acest video, relativ inocent, pe alocuri ironic și jucăuș. Drept dovadă stau cele 23.141 de vizualizări, ca și cele 261 de comentarii (în data de 5 iunie 2019). Iar dezbaterea care s-a declanșat la 31 august 2018 continuă și în prezent.

Din capul locului, se remarcă numărul mare al vizitatorilor care apreciază onestitatea și luarea de poziție a ambasadorilor străini. Unii au rămas de-a dreptul încântați de faptul că diplomații occidentali „le dau o lecție foarte dură” politicienilor autohtoni care au încremenit într-un discurs anacronic și primitiv. De aceea, nu surprinde deloc că ei îi numesc pe domnii J. D. Pettit, M. Yoshii și P. Michalko „prieteni ai limbii române”, în timp ce dl I. Dodon și dna E. Hrenova sunt calificați ca „dușmani” ai acesteia¹⁰. În opinia internauților, cei trei diplomați străini, prin faptul că au învățat limba română și o vorbesc atât de bine, sunt un exemplu de abnegație, de bunăvoință, de omenie. Un internaut se adresează astfel publicului larg: „vreau să spun tuturor rușilor și, în special, primarului de Bălți că, prin aceasta, vi s-a adus exemplu că se poate învăța și limba aceasta a noastră într-un scurt timp, dar voi, de mândri și leneși ce sunteți, apoi nu se lipește de voi omenia” (viorel brescan 6 months ago).

Prin urmare, omenia și limba merg mână în mână, în sensul că, atunci când conviețuiești cu cineva într-un spațiu unde un anumit idiom are statut de limbă oficială, e o manifestare de elementar bun simț – adică de omenie, vorba comentatorului de mai sus – să o înveți. Aceasta e valabil indiferent în ce țară te-ai afla, deoarece, cu cuvintele lui Dorin Galben, „bunătatea, respectul și omenia vorbesc aceeași limbă”. Să ne amintim și de proverbul celebru: câte limbi vorbești, de atâtea ori om ești.

Un alt participant la discuție vine să nuanțeze lucrurile: „Avem o familie de coreeni în sat… timp de doi ani vorbesc Româna. Avem ruși de 20 de ani și nu vor să învețe nici româna, nici „moldoveneasca” (Cojocaru Nicolai 2 months ago).

Parcurgând cu atenție comentariile la Dodon și Hrenova împotriva ambasadorilor limbii române și analizându-le cu acribie, constatăm că dezbaterea declanșată ad hoc se desfășoară pe mai multe paliere. Mai întâi, confruntarea are loc între cetățenii Republicii Moldova, care se identifică emoțional cu starea de lucruri relatată, ceea ce transpare din patosul cu care scriu, din modul în care se exprimă, din sistemul lor de referințe. La un al doilea palier, internauții din Republica Moldova discută cu confrații lor din România, ceea ce se observă din cunoștințele de istorie, de cultură care ies la iveală, din mijloacele stilistice utilizate. Apoi, la un al treilea palier, pe lângă participanții din stânga și din dreapta Prutului, în dezbaterea lingvistică intervin internauți din alte spații culturale, care, spre surprinderea noastră, cunosc foarte bine situația din Republica Moldova. Din perspectiva limbilor utilizate în comentarii, acestea au fost româna, rusa și italiana.

Astfel, în ce privește primul palier, remarcăm că cetățenii moldoveni comunică înfocat și pătimaș între ei. În linii mari, aceștia pot fi grupați în două categorii opuse: cei care se consideră români și implicit vorbitori de română, iar, de partea cealaltă, adversarii lor, cei care se socotesc moldoveni și vorbitori ai limbii „moldovenești”. Argumentele pe care le invocă moldoveniștii sunt: vechimea limbii „moldovenești”, dezvoltarea ei separată din 1812 încoace, specificul ei lexical (interferența cu rusa), contextul istoric diferit în care a evoluat Basarabia etc.

Unii participanți la dezbatere sunt de părerea că limba „moldovenească” a existat cu adevărat, probabil în perioada sovietică, atunci când se scria cu alfabet chirilic. Iată o altfel de atitudine:

„Nu îmi place cînd spune cineva că limba Moldoveanească nu a existat. Cum adică??? Ea a fost, chiar dacă sub influență, chiar dacă puțin, dar a fost, a rămas istorie și nu vorbiți aiurea că nu a existat. Da, acuma sunt de acord că vorbim limba Română și mereu am crezut așa. Dar credeți-mă, și limba Moldovenească a fost – e un trecut” (Alexandra Storm 6 months ago).

Alții nu întârzie să-i dea replica: „Cu respect, limba Moldoveneasca nu exista, dar exista dialect Moldovenesc” (Mariana Roman 6 months ago); „Poate te referi la „limba moldoveneasca” ca dialect. Fiecare zona din Romania are anumite cuvinte proprii, expresii etc.” (George Vlog 6 months ago).

În acest moment, spiritele se aprind și mai tare și, pe bună dreptate, fiind vorba de limba maternă a tuturor participanților, adică de baza identității lor naționale. Din păcate, argumentul protocronismului lingvistic nu întârzie să apară: „Auzi tradatorule, limba moldovenească este cea mai veche, dintre dialectele de la sud de Dunăre, de la sud şi de la Est de Carpaţi. În limba moldovenească s-au făcut primele traduceri de acum în veacul XVI, au fost scrise texte desfăşurate: istorii ale Moldovei și lucrări ştiinţifice. Ea este singura din grupul său lingvistic, căreia i-au fost consacrate studii ştiinţifice Pentru limba noastră moldovenească (Gr. Ureche, 1635; M. Costin, 1677) etc.” (A n a t o l i e v i c h 2 weeks ago).

Enormitățile nu se lasă așteptate. Cu idei prinse din zbor sau luate după ureche, unii se aventurează în discuție neavând argumentele istorice necesare. Așa, Lucik Ly încearcă să-l convingă pe viorel brescan că în epoca premodernă „s-a vorbit limba veche slavona bisericiasca …..da nu romina …romina au inventat-o in 1859 cind sau unit” (Lucik Ly 6 months ago).

Apoi intervin în discuție persoane care nu știu să se exprime în public și nu știu să comunice civilizat. Incapabile să aducă argumente plauzibile, aceste persoane fac apel la expresii insultătoare, la violența de limbaj:

„Limba Moldovenească a fost și va fi în vecii vecilor… Cobori pe pămînt și fii obiectiv, măgarule. Fffuuu!!!” (Anatolie Cojuhari 6 months ago).

Nu lipsește nici umorul, chiar dacă acesta aduce mai mult a sarcasm. Un oarecare Ion Cavcaliuc 6 months ago scrie: „LIMBA MOLDOVENEASCA!!!! NU DE JITA RUMANEASCA!!!!”. viorel brescan 6 months ago îi răspunde: „Prietene, pune mîna pe carte ca dai prin șanțuri cu jita, poate e vaca, de te pui sa scrii vreodată o cerere, lămurire ceva in limba „moldovenească”, apoi ajungi direct cioban, paznic… sau in parlament”. Obraznic, Ion Cavcaliuc 6 months ago continuă: „@viorel brescan Tu esti jita rumaneasca si nu întaleji nimic!”. Altcineva – un anume mikke star 6 months ago – intervine în discuție și calmează spiritele, punând punctul pe i: „@Ion Cavcaliuc tu esti JITA moldavskaia cu iz rasischii”¹¹ (mikke star 6 months ago).

În lipsă de alte autorități și de alte puncte de referință, este invocat Ștefan cel Mare. „S-ar întoarce Sfântul Ștefan în mormânt de mânie, dacă ar ști ce prostii spuneți unii dintre voi!” (scorilo dacus 6 months ago). „De traia Stefan cel Mare apoi el iti arata ce limba s-a vorbit in trecut” (viorel brescan 6 months ago). Replica nu întârzie: „Dar voi v-ați întîlnit cu el și v-a spus? da???” (Alexandra Storm 6 months ago). Răspunsul lui viorel brescan este prompt și la obiect: „@Alexandra Storm nu m-am întîlnit cu el, dar sunt sigur ca daca traia apoi jumate din țara asta o linșa in cel mult 2 zile la cîta bataie de joc e. Daca te-aș invita in localitatea unde locuiesc eu in rep. Moldova, apoi crede-mă ca nu vei gasi alta in toată țara la ce limba frumoasa curata românească avem, unde mergem prin tara ni se spune „românași” si ma mîndresc cu asta. La cum ne-au batjocorit-o rusii după razboi incoace, apoi eu is de parere ca chiar e „moldovenească”, o avem pe doamna HRENOVA ca exemplu ce vorbitoare e de „LIMBA MALDOVA” (…) si c-am asta e in multe părți ale țării cu parere de rau…”. (viorel brescan6 months ago).

„Un pic de curaj și înțelepciunie, voință și consecvență”

La al doilea palier, dezbaterea devine mai captivantă, iar lucrurile încep treptat să se clarifice. Participanții din România vin cu date concrete, cu argumente de ordin istoric și lingvistic pe care unii internauți de la Chișinău nu le cunosc din motive obiective: nu le-au studiat la școală și poate nici la facultate.

Astfel, scorilo dacus i se adresează lui Alexandra Storm: „Din păcate acesta este adevărul… a vorbi Moldovenește este un dialect, așa cum este și dialectul din Muntenia, Ardeal, Banat, etc. Limba este una singură… Româna. Ea este limba străbunilor noștri și este limba vorbită în evul mediu în toate principatele ce au ca străbuni Dacii. Nu trebuie să mă crezi ci, dacă tot ai deschis subiectul trebuie să te convingi singură. Cum? Citind scrierile străbunilor tăi. (…) Îți recomand să citești Hronicul Vechimii Româno-moldo-vlahilor scris de domnul Moldovei Dimitrie Cantemir la 1712. Atenție la an, căci este cu aproape 150 de ani mai devreme de apariția României. Citez: „Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească, ci românească îi zicem, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin de știe limba noastră, nu-l întrebăm: Știi moldovenește?, ci știi româneste?” (scorilo dacus 6 months ago). Urmează 11 replici în registre diferite. Lucik Ly îl contrazice pe scorilo dacus: „Auzi tu la el… s-a vorbit limba veche slavona bisericească… Băi băiatule… mergi tată la un doctor de-ți tratează deviațiile de comportament” (Lucik Ly 6 months ago). Scorilo dacus îi răspunde însă civilizat: „Amice (…) De ce scriau în biserică în slavonă? Domnul Moldovei Dimitrie Cantemir în lucrarea sa „Descriptio Moldaviae” spune clar că moldovenii au scris cu litere latine – potrivit tradiției – până la Conciliul de la Florența (1439). Alexandru cel Bun, afirmă Cantemir, a poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la prozelitismul romano-catolic”.

La întrebarea lui A n a t o l i e v i c h 1 month ago „Da-n Tara Moldovei in ce limba se vorbea?”, Ro Man5 months ago răspunde la obiect: „Limba româna a aparut odata cu poporul român, intre secolele 3-9. Pentru ca o limba este creata de un popor, PRIN VORBIRE, evident, nu cade din cer. Iar poporul format si-a spus român din latinescul romanus (civis romanus), pentru ca facuse parte din Imperiul Roman si vorbea limba Romei. Moldova n-a fost tara ca sa aiba limba proprie, a fost un principat/voievodat intemeiat de acest popor roman, adica de romani – voievozii Dragos si Bogdan din Transilvania (Maramures). Ce-i asa de greu de inteles?”

La un moment dat, confruntarea îi are ca adversari principali pe moldovenii de pe cele două maluri ale Prutului. În acest context, Ro Man 1 month ago i se adresează unui enigmatic @republika moldova: „Din neamul meu romanesc fac parte si moldovenii, de 1700 de ani incoace de cand s-a format acest neam si aceasta limba, iar daca tu nu faci parte din el, atunci nu esti moldovean. Ţara ta e rupta din tara mea de rusi, deci nu, nu-ti permit sa-mi numesti tu limba mea cum vrei tu, asa cum au facut ocupantii pe care-i slujesti. Ca eu te-am facut pe tine, nu tu pe mine…”.

Aroganța celui numit republika moldova nu întârzie să apară căci el își asumă dreptul de a vorbi în numele întregii comunități din R. M.: „@Ro Man problema esti tu domnule si neamul tau Roman, eu nu vin la tine in tara si te oblighez cum sa-ti numesti limba ta, si nu-ti dau ordine ce sa priviesti prin internet asa ca stai linistit. Eu la mine acasa fac cum vreau eu si cum imi place…” (republika moldova 4 months ago).

Oare poți face cum vrei tu atunci când e vorba de identitatea ta etnică și națională, când e în joc întreaga comunitate de vorbitori? Oare nu ar fi fost cazul ca acest internaut să fi ținut cont și de opiniile celor care se consideră români sau cel puțin să citească comentariile anterioare la acest video, înainte de a-și posta propriul „comment”?

La cel de-al treilea palier, intervin în discuție internauți din alte țări. În condițiile actuale când mediul on line e la discreția oricui (a oricărui analfabet!), nu se poate ajunge la un consens între reprezentanții celor două discursuri despre limbă, implicit ai celor două discursuri identitare. Tocmai de aceea, e important de știut care a atitudinea unor comentatori din afară. Un italian intervine ca să clarifice lucrurile, iar statutul său de observator imparțial îi dă câștig de cauză:

„Secondo me è solo perché a Voi moldavi stanno storicamente antipatici i romeni… e quindi chiamare „limba romana” la lingua che effettivamente usate… vi fa venire l’orticaria. A meno che boarta, patlagica, vorghesc, butilca non siano presenti anche in documenti ufficiali dello Stato Moldavo… allora si spiegherebbe”. (Edgardo Falzone 6 months ago) „È il frutto di 150 anni di occupazione russa…” răspunde un altul (Messaggero Della Decadenza 3 months ago).

Am putea analiza alte zeci de intervenții ale participanților la dezbatere. Dar nu acesta este scopul nostru, ci doar acela de a semnala că după aproape trei decenii de legislație lingvistică în Republica Moldova nu s-au făcut progrese substanțiale la nivelul mentalului colectiv. Nu s-a avansat prea mult în ceea ce privește denumirea corectă a limbii noastre și nici în ce privește culturalizarea vorbitorilor autohtoni.

Neglijată în mass-media, tema este transferată în spațiul online, unde se poate discuta până la sațietate. Se va ajunge oare vreodată la un consens? Unii dintre internauți sunt sceptici. Iată, spre exemplu, ce scria în urmă cu 5 luni Slava Tania:

„Domnule Ro Man, lucrurile stau atit de grav (…) ca evident nimeni nu va explica ce e cu limba din Bassarabia, dar trebuie de constientizat faptul, ca ramasi de izbeleste, fara suport din partea Romaniei din 1812 incoace, oamenii acesti romani Bassarabeni nu o putut se reziste asa masinarie ca Rusia – (…) e trajedia noastra comuna (…) luati exemplu de la magiari, ei nu se ciarta, da lucreaza pentru consolidarea natiei pretutindeni (…), un pic de curaj si intelepciiunie, vointa si consecventa, si atuncea om fi uniti, dar nu dezbinati…” (Slava Tania 5 months ago).

__________________________________________________________