miscellanea
Florin TomaFlorin Toma

Privirea Poppins

Articol publicat în ediția 7/2019

Mirobolant, elegant, flamboaiant și, totodată, epatant. Exploziv, exclusiv, aluziv, dar nu mai puțin coroziv… ori cum vreți dvs. să numiți, ca de fiecare dată, semnul de pe frunte (cu reverberații intracraniene indimenticabile!), pe care-l lasă orice întâlnire cu omul, cu femeia, cu criticul de artă Aurelia Mocanu. În public, în media, în casa ei, „cabinet de curiozități” sau în orice alt loc de taină prietenească. Discursul fermecat-seducător, pigmentat de o avalanșă de conotații vârtoase și, în general, prezența ei super-tonică și supersonică(!) sunt adevărate irumperi ale verbului și mișcări derutante de idei, într-o morișcă amețitoare de stiluri, stări și nestări (de la extaz la vituperant, de la zvonatec la zânatec, de la sentimentalist la instrumentalist, de la epic la analiză, de la șarmanterie la cinism, de la calin la apocaliptic ș.a.m.d.). Ele sunt însoțite de gesturi ample, circumferințe cosmice, cuprinzătoare, stârnind miriade de paiete, serpentine și confetti aruncate de-a valma în sus (ca-n filmele Disney!) și care, în sfârșit, într-un moment de pauză, abia atunci când cad, plutind ușor, vin parcă să așeze pe tine un văl de liniște caldă și gingașă, ca un surâs de Papa Francisc… Pe care l-ați văzut, îl știți.

Și-a ales și o semnătură buclucașă, un nume – o esență formidabilă a îngemănării dintre umorul ei flegmatic și tăios cu un soi de romantism feminin de sufragetă ambetată – cu care își încheie toate mesajele trimise prietenilor. Dr. Relly Poppins, Mică chirurgie estetică. E de un haz nebun titulatura! Închipuiți-vă o clădire londoneză, undeva, pe Baker Street și pe o ușă de stejar băițuită și lăcuită, datând din sec. XVII, pe care este prinsă o plăcuță de metal aurită, cu litere săpate: Dr. Relly Poppins. Apoi, în loc de orthodontist, urologist, gynaecologist sau, nu știu, chiropodist ori otolaryngologist, descoperim o meserie rară: mică chirurgie… însă nu tăieturi colo-colo, julituri, plăgi ușoare, escoriații sau cine mai știe ce pe unde, nu dom’le, ci estetică! Musai estetică. Deci, cum ar veni, incizii în Frumos! Trebuie să recunoașteți că e savuroasă găselnița. Ca să nu mai vorbesc de asocierea instantanee cu celebrul personaj Mary Poppins, din filmul fantasto-muzical din 1964, regizat de Robert Stevenson și produs de Walt Disney, cu scenariul bazat vag pe seria de cărți pentru copii, Mary Poppins de P. L. Travers.

Ei bine, pe acest fond extravagant, vesel, bizar, exuberant, carnavalesc și excentric, artista Lia Perjovschi i-a propus un proiect. O carte, o broșură, o culegere, un compendiu, nu știu cum să-i zic, care se numește simplu: poppins. Și care conține toate trăsnăile din mintea Aureliei, culese ca o crestomație de texte ce beneficiază de un sprijin foto de cea mai înaltă calitate, cu personajul Poppins surprins în cele mai aiurite și nebunești (păstrând astfel tonul „proiectului” grafic!) ipostaze, împrejurări, poziții și stări. Un fel de transpunere perfectă în plan obiectual-grafic a personalității năucitoare a Aureliei Mocanu (țesută pe canavaua unui interviu), pe care m-am străduit din răsputeri (dar nu știu dacă am și reușit!) să-l zugrăvesc până aici. Sau, cum spune Lia Perjovschi, „Poate fi un fel de CV, selecție de idei, proiecte, expo, interviuri preferate… imagini din universul tău, un statement logic sau abstract(…)”.

Textele sunt semnate de Svetlana Cârstean, Aurelia Mocanu, Lia Perjovschi, Ana Maria Sandu. Dar mai mult – cum ar veni, colac peste pupăză! – pe toată „durata” cărții, de la prima la ultima pagină, este tipărit cu caractere mari, în bold, un fel de înșiruire de cripto-poeme de slavă (închinate Aureliei, la aniversare, din 2011 încoace), cu rezonanțe de „jucărea” budai-deleană. Dar cum apar ele?… nu normal, ci de-a curmezișul, la baza fiecărei pagini, neîntrerupt de la prima la ultima, astfel că, spre a le citi, trebuie întoarsă cartea. Și sunt semnate de vechiul prieten și coleg al lui Reli, Adrian Silvan Ionescu, cu titluri la fel de levantin-balcanice ca și întreaga harababură antonpannescă a cărții: Unei sultane de nașterea ei, Unei veșnic călătoare, Pentru Reli, de ziua sa, Sixty Rely etc. Incontinența zvăpăiat-stihuitoare a lui Silvan Ionescu se poate concentra într-un singur vers, absolut emblematic, ce definește lapidar și aproape apoftegmatic figura adoratei sale: (Că ai vână de mulți draci!).

Așadar, găsim aici portrete extraordinare ale personajului Poppins. Continuă Lia Perjovschi: „Poate fi și un inventar foto al obiectelor care-ți plac cel mai mult: costume, sariuri, o feregea și niște șalvari turcești, o tunică din cea mai fină mătase chinezească, în nuanțe diafane, un pled scoțian, un Stetson american, un șal persan, o calotă armenească brodată, paftale grecești, ciorapi macedoneni, papuci și poșete marocane, grele bijuterii kabyle de argint, un lornion și un pince-nez, o beretă peruviană, mănuși lapone etc. Această opulent variată suită vestimentară e perfect concertată cu „bazarul sentimental” al colecției sale (Adrian Silvan Ionescu), „căci Reli are și un accentuat spirit de colecționar aplecat asupra tuturor obiectelor frumoase, indiferent de material și proveniență”. Sunt, apoi, credo-uri ale criticului, serioase, docte, dar încărcate de substanță nu doar semantică, ci și, uneori, emoțional-poetică. Iată unul dintre aceste minunate testimonii ale unui slujitor și veghetor asupra Artei: „Actul critic conține forță, sălbăticie, dar și pamblici cu zurgălăi, ca „ursul” care calcă și face să pocnească coloana vertebrală a artistului, îi dezghioacă înțepenelile, îl rearticulează”.

Dar, să ne înțelegem: Reli Mocanu nu este un simplu critic de artă, sec, uscat și rece, înfiretat şi cu ochii în tavan (ca mulți alți confrați de-ai săi!). Sau cu Biblioteca Academiei năruită peste ea (deşi…). Reli Mocanu este un fenomen infra-uman și meta-științific. Este o axă logică și un actant taumaturgic. Un tablou viu îngrozitor de original. Unic. Și imposibil de copiat.

Ea este, dacă se poate spune așa, însăși Arta, aceea pe care tânjesc s-o copieze destui sinistrați în geografia complicată a culturii ochiului. Fiindcă ea nu aruncă niciodată o privire. Ea este însăși Privirea. Privirea Poppins.