Profesorul clujean Sergiu Pavel Dan, nimeni altul decât fiul prozatorului Pavel Dan, ne trimitea anul trecut o carte de istorie, pe cât de documentată, pe atât de interesantă, care se intitula O istorie lucidă a revoluției franceze. Tema în care s-au exersat spirite mari, importanți istorici francezi, de la Michelet încoace, dl Sergiu Pavel Dan reușea să o abordeze într-un mod original. Anul acesta primim, din partea aceluiași autor, ale cărui cărți din deceniile trecute au trecut, din păcate fără prea multe comentarii, o continuare a cărții de anul trecut, intitulată Cinci revoluții și o tumultuoasă dispută nonviolentă. Autorul observă, în Avertismentul la această nouă apariție, că : „Rareori pot fi găsite niște evenimente mai contradictorii și mai derutante decât revoluțiile. ” Cele cinci revoluții menționate în titlu sunt : „Nemaiîntâlnita revoluție a Senatului și a poporului roman” : o privire critică asupra jumătății de secol a „Anarhiei militare”, care a început cu domnia lui Maximin Tracul (235-2850, epoca împăraților soldați ; „Revoluția franceză din 1848” ; „Bezmetica Comună din Paris” ; „Cronologia tumultuoasei Afaceri Dreyfus” ; Războiul civil spaniol” și, finalmente : „Controversata Revoluție Română din 1989 și contrarevoluția ‘emenaților’ ” Două volume extrem de interesante, atât prin momentele de istorie evocate, cât și prin meditația asupra acestora, o adevărată carte de filozofie a istoriei. Amândouă apărute la editura clujeană Școala Ardeleană.
Ilina Gregori – Păstrat în uitare? MATYLA GHYKA. Numărul și Verbul. Apărut în 2018, la editura Tracus Arte, nici excepționalului volum al dnei Ilina Gregori nu a suscitat prea multe comentarii în revistele noastre. Ca o ironie la prima formulă din titlul cărții, după autorul la care se referă volumul, nici acesta nu e altfel decât „păstrat în uitare”? Ignorat pe nedrept, volumul dnei Ilina Gregori, dedicat in memoriam unui minunat colaborator al revistei noastre, Florin Manolescu (1943–2015), este o exegeză a operei dar și o scriere a vieții unui scriitor de altădată, urmaș al prințului Ion Ghica, prinț el însuși, diplomat și căpitan de corvetă (deci marinar), romancier, dar și autor al singurei cărți publicate în ultimele vreo patru decenii în România, cea despre Numărul de aur. Fragmente din această carte de referință pentru orice cercetător al istoriei gândirii și literaturii române, dar extrem de utilă și antrenat scrisă astfel încât să intereseze și cititori mai puțin specializați au apărut în revista noastră, anii trecuți. Uimitoare gluma sadică a lui Cioran, care-l întâlnește pe prinț într-un azil pentru bătrânii săraci, decăzut și uitat, și îl întreabă dacă ar fi de acord să primească un premiu al Academiei Franceze. Doar simpla relatare a acestei sinistre glume, în finalul cărții dnei Ilina Gregori, aruncă asupra gânditorului o lumină neașteptată, una care nu numai că nu-l avantajează, dar chiar îl poate coborî în ochii oricărui admirator. Deși, Cioran notează în Caietele sale că i-a spus ce i-a spus ca să-i facă plăcere…