ROMÂNIA LITERARĂ 14 / 2019
Din 29 martie. Mircea Mihăieș, la rubrica lui, Complotul birocraților: „Expansiunea ideologică a marxism-leninismului a atins cote uluitoare, devenind noua religie a elitei intelectuale occidentale. Reducționismul agresiv, secularismul decerebrat, transformarea urii și resentimentului în unice arme politice au sluțit chipul cândva armonios al omului. Invazia omului mărunt, a nulității slugarnice și ranchiunoase, a javrei lacome, a prostului cu ifose au mutilat, probabil definitiv, profilul cândva nobil al unei societăți care se ghida după principii. Relele acestea nu sunt, neapărat, invenții ale lumii de azi. Dar ele au ajuns, prin capacitatea de comunicare instantanee asigurată de Internet, să domine autoritar discursul public. Prin crăpăturile democrației s-a strecurat clasa coruptă a politicienilor și demagogilor nerușinați produși de teroarea instaurată prin control și dezinformare în masă… Singura șansă a intelectualului umanist român de a se impune în străinătate e aceea de a îmbrățișa unicul șablon acceptat, cel de sorginte marxistă, limbajul scabros al corectitudinii politice și al găunosului „multiculturalism” – acesta din urmă fiind o contradicție în termeni: el nu se referă la sporirea elementelor acceptate, ci la excluderea celor neconvenabile noilor centre de putere ideologică. În sumar (selectiv): Nora Iuga, Gellu Dorian, Răzvan Voncu, Ovidiu Pecican, Al. Baumgarten, Marta Petreu, Daniel Cristea Enache, Mircea Anghelescu, Sorin Lavric, Alex Ștefănescu, Gh. Grigurcu, Marius Miheț, Alina Gabriela Mihalache, Marina Constantinescu, Edward Sava, Simona Drăgan, C. Zaharia, Grete Tartler, Andrada Ilisan, Liviu Capșa. La Istorie literară (G. Ardelean), corespondență din arhivele Securității: N. Steinhardt către G. Tomaziu. Interviu cu Theodor Paleologu despre Alexandru Paleologu. Întreabă Cristian Pătrășconiu: „Ce e în biografia tatălui tău cel mai problematic sau, mai degrabă, cel mai provocator pentru tine?”, răspunde Theodor Paleologu: „Mă contrariază faptul că nu a plecat din România după 1944. Și nu e doar el în situația asta. Optimismul ăsta pe care l-au avut oamenii generației lui mă consternează. De ce Dumnezeu nu a plecat? Că era evident! Cum au putut să fie atât de fraieri, de naivi?”
APOSTROF 3 / 2019
Niculae Gheran (interviu realizat de Virgil Rațiu), despre situația actuală: „Trăim deocamdată într-o țară în care, până n-apuci să mori definitiv – nu pe furiş –, nu-ți simte nimeni lipsa. Niciodată ura n-a fost la ea acasă, ca acum în România. Ş-apoi, cine ține balanța valorilor?” Altfel, Niculae Gheran, născut în București, ajuns „dispecer la nou înființata Direcție Generală a Editurilor, Difuzării Cărții şi Presei de pe lângă Consiliul de Miniştri” din 1960, n-are motive să se rușineze de anii de final ai realismului socialist: „Ridicat în grad, ca secretar al Consiliului Editurii şi Difuzării Cărții, iar dânsul (Zaharia Stancu) ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor, ne-am înțeles direct, peste toți şi toate. Drept e că, simțindu-mă dator, am încălțat toți desculții de la oraşe şi sate cu toate cărțile lui, minus Oameni cu joben, roman scandalos de debut, gen Pitigrilli, de care nu-i plăcea să-şi amintească, dar de succes comercial… ”Altceva, Marta Petreu, la Editorial: „Tulburător paralelism al simptomatologiei celor doi autori geniali, Eminescu (în 1883) și Nietzsche (în 1889), amîndoi abstrași din spiritualitatea creștină și străini ei atîta vreme cît au fost sănătoși! Cînd însă boala îi copleșește, ei se reîntorc – deși nu fără împotrivire și fără un ultim semn de admirație și apartenență la frumoasa lume a Antichității – la religia lor «natală», creștinismul. Religie care, la acea dată – e vorba despre ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea –, mai era, deși în criză, o credință vie.(În condițiile în care: Dacă nu se află în conștient, Dumnezeu se află în inconștientul omului, după cum diagnostica Jung). În sumar (selectiv): Ion Pop, Gellu Dorian, Dinu Flămând, Petrișor Militaru, Irina-Roxana Georgescu, G. Precup, Olga Ștefan, Iulian Boldea, Ștefan Bolea, Mircea Moț, Dan Gulea,C. Cubleșan, Cristian Vasile. La Dosar, Liviu Malița: Revoluția în patru spectacole șaizeciste.
NEUMA 3-4 / 2019
La Ancheta revistei: Genurile literare, azi, ce răspunde un critic, Irina Petraș (e prezentă și cu interviu în acest număr din martie-aprilie): „Cred că o statistică atentă ar dovedi că au apărut în acești ani cărți (foarte) bune și de proză, și de poezie, și de critică literară sau eseu etc. Niciunul dintre genuri nu e în criză ori în prag de faliment valoric. Am dat o raită mentală prin lecturile mele din ultimul deceniu și rezultatul acesta a fost… În ultimul deceniu, romanul a înflorit, iar poezia exersează savuroase aplecări epicizante, fiind și ea bine primită. Critica însăși și-a rafinat instrumentele, devenind atrăgătoare și pentru cititorul neprofesionist…” Și ce răspunde un poet, Mihail Gălățanu: „Dacă, în mod miraculos, ne-am culca și ne-am trezi peste cincisprezece-douăzeci de ani, vă spun că n-am mai recunoaște literatura română. Vă spun, și în același timp vă previn. Unii dintre cei care acum sunt gonflați ca mari scriitori vor suferi oprobriul public. Inversarea de poli va fi atât de mare, încât va genera confuzii. Pentru că versiunea oficială a ierarhiei valorilor este grav alterată și grav confuzată. Și noi trăim în chiar miezul derutei… Pentru că scara valorilor în România se va schimba mai rău decât dacă s-ar lovi de scara Mercalli… Sau Richter. Și se va lovi. În mod absolut sigur. Capete vor cădea…” În sumar (selectiv): Andrea H. Hedeș, Horia Gârbea, Ion Cocora, Mircea Muthu, Radu Sergiu Ruba, Nichita Danilov, Marian Ilea, Sonia Elvireanu, Gelu Negrea, Simona-Grazia Dima, Ioan F. Pop, Radu-Ilarion Munteanu, Gellu Dorian, Monica Grosu, Menuț Maximinian, Ana Dobre, Valentin Iacob, Andrei Moldovan, Ioan Holban, C. Cubleșan, D. Ungureanu, Florica Bud, Dinu Grigorescu, Horia Bădescu. La Invitat special, Gh. Grigurcu: A crede în Dumnezeu înseamnă a crede în chipul cel mai profund în tine însuți. „Colocviul Ion Hobana”.
ARCA 1-2-3 / 2019
Constantin Dehelean, Despre derizoriu: „Cei 45 de ani de comunism, şi încă 30 de postcomunism au fracturat la noi principiile morale, generând o vădită atracţie către larvar. Aşezarea spirituală dinainte de comunism părea că a găsit soluţii pentru definirea profunzimilor, a selecţiilor. Ce a urmat însă? Veşnica tranziţie, paradoxal aşezată solid, inexistenţa unei societăţi mature, a eliminat anticorpii pentru demontarea aberaţiilor sociale şi umane. Spiritele sănătoase sunt foarte puţine, şi sunt timorate de predilecţia pentru morbid, violenţă, sau vulgaritate. Ba, mai mult, se simte forţa cu care aceste spirite puţine, care încearcă să spargă sfera violenţei, a ipocriziei, o efemerului, a vulgarului, trebuie să fie înlăturate cu orice chip. Relativul şi derizoriul acaparează bruma de substanţă a creaţiei literare. Nu mai crede nimeni în corectitudinea morală. Totul devine relativ şi derizoriu.” Cioran văzut de la Buenos Aires (dialog al lui Ciprian Vălcan cu Alina Diaconu, „scriitoare argentiniană de origine română”, care a fost apropiată de Cioran la Paris): „Cînd sînt întrebată aici (n. r. – Argentina) dacă Cioran era o persoană atît de pesimistă, sfioasă şi solitară cum pare din cugetările sale, răspund că era exact opusul: o fiinţă prietenoasă, afectuoasă, comunicativă şi cu un extraordinar simţ al umorului.” În sumar (selectiv): Alice Valeria Micu, Vasile Dan, Radu Ciobanu, Lucia Cuciureanu, Romulus Bucur, Costel Stancu, C. Butunoi, Iulian Negrilă, Dana Gheorghiu, Ionel Bota, Felix Nicolau, Ovidiu Pecican, Andrei Mocuța, Lucian-Vasile Szabo, Florin Ardelean, Carmen Neamțu, Ioan F. Pop, Dan Demșea, IunianPopean, Eugenia Crainic.
TECUCIUL LITERAR-ARTISTIC 52
Primul trimestru 2019, are 184 de pagini „formatul revistei Steaua”. Apare de 13 ani, e condusă de Eleonora Stamate. Scrie Mihai Zamfir , sub titlul Misterul Bucureștiului: „Din punct de vedere arhitectonic, edilitar și strategic, orașul București se prezintă drept o interesantă aberație. Situat pe o cîmpie inospitalieră, atacat iarna de crivăț și pîrjolit vara de călduri sahariene, el nu s-a construit în jurul unei forme de relief proeminente și nici pe malul unui rîu sau fluviu de mari dimensiuni; nici o cetate antică sau medievală n-a stat la baza viitoarei așezări moderne. Ridicată la întîmplare de către turci doar pentru a avea un popas necesar în drumul de la Tîrgoviște la Dunăre, actuala Capitală a României a fost multă vreme doar o grupare de mahalale ce-și trăiau fiecare viața proprie… Ce a făcut totuși ca orașul lui Bucur să rămînă Capitală a tuturor românilor? Dincolo de ponderea lui economică, industrială și comercială, nu ar fi exagerat să afirmăm că Bucureștii reprezintă astăzi rodul unei magii mai degrabă culturale… Ea nu pornește de la personalitatea vreunui fondator legendar, nici de la regîndirea modernă a vreunei cetăți străvechi; mitologia bucureșteană s-a format mai ales prin contribuția conștientă a scriitorilor. În sumar (selectiv): Dan Movileanu, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Angela Baciu, N. Dabija, Adrian Dinu Rachieru, Th. Codreanu, Lucia Olaru Nenati, Th. Parapiru, Livia Ciupercă, Petre Isachi, C.D. Zeletin, Victor Cilincă, Adrian Racaru, Val.Valegvi. Interviuri cu Nora Iuga și Christian W. Schenk.