ROMÂNIA LITERARĂ 1 / 2019
Din 25 ianuarie. Apărută cu un nou supliment, intitulat „După 30 de ani” – citez din „Ce-ar fi fost dacă, în 1989, nu ar fi căzut comunismul în România” (semnat de Radu Tudorancea): Unui Nicolae Ceaușescu care ar fi dispărut biologic, în anii următori, i-ar fi succedat la putere unul dintre fii – cel mai probabil Nicu Ceaușescu, continuând dinastic linia politică a tatălui său – deși, în folclorul urban și nu numai, acestuia începuse să i se contureze o aură mai umană, de unde și unele așteptări legate de o îmbunătățire a nivelului de trai al populației. În cazul în care, odată ajuns la putere, aceste așteptări nu s-ar fi confirmat, regimul ar fi continuat oarecum liniar, fără mari schimbări. Un astfel de regim ar fi fost foarte probabil unul autarhic, cu un control strict asupra societății exercitat de Securitate, implicit cu încălcări ale drepturilor omului care ar fi atras numeroase sancțiuni internaționale și izolare internațională pentru România. Spațiul public românesc ar fi rămas unul dominat de poziția centrală a Partidului și a liderului suprem, ale căror realizări, planuri și teze ar fi fost elogiate și diseminate de festivalurile Cântarea României, dar și / sau mai ales în timpul congreselor partidului și în planurile cincinale. Cenzura ar fi continuat să fie omniprezentă, filtrând orice critică la adresa regimului… Pe ultima pagină a săptămânalului, întorcându-ne în zilele noastre, scrie Cronicar, la „Ochiul magic”: Un pericol de luat în seamă este ca lumea cea largă sau, în particular, comunitatea căreia îi aparținem să fie condusă după logica adversității și a excluziunii. A-i privi pe ceilalți ca pe dușmani, dușmani pe care se cade să-i înfrunți și să-i distrugi. Ceilalți pot fi străinii, cei de altă etnie, de altă cultură, sau pot fi chiar autohtonii care gândesc altfel decât tine, care nu-ți fac pe plac, care au și exprimă convingeri diferite de ale tale… În sumar: Gh. Grigurcu, Mircea Mihăieș, N. Scurtu, Irina Petraș, Paul Aretzu, Simona Aretzu, Letiția Ilea, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Alexandra Ciocârlie, Vasile Popovici, Ioan Holban, Alex Ștefănescu, Mihai Zamfir, Dumitru Borțun și Liviu Capșa, Octavian Doclin, Gh. Jurcă, Virgil Mihaiu, Marina Constantinescu, Liana Tugearu, Igor Isac, Grete Tartler, Dana Diaconu, Lazăr Vlăsceanu și Cristian Pătrășconiu, Simona Preda, C. Orzescu, Ioan T. Morar.
ARGEȘ 1 / 2019
Întrebă Dumitru Augustin Doman: „Dragă Lucian Vasiliu, cineva, nu știu cine, zice că poeții nu știu ce e poezia, ei doar o scriu. Aș vrea să verific. Tu ce crezi că e poezia? Ai analizat?” Răspunde Lucian Vasiliu: Unii știu ce este Poezia (Homer, Villon, Shakespeare, Goethe, Eminescu, de pildă), alți nu vor să știe (veleitari, snobi, improvizați, autorași „închipuluiți” – vorba junimistului Creangă). Mulți sunt în căutare. Personal, de vreo 40 de decenii încoace tot caut o definiție (rugăciune?, joc?, meditație?, miez de pepene?, zid chinezesc?, lapte matern? – toate la un loc? etc). Unele sensuri îmi scapă, altele se învolbură, multe apar din neant. Aș spune, precum Pascal: „Omul aleargă după iepure, cu plăcere, știind că nu-l va prinde niciodată!” Alerg și eu, deseori, după definiții! Altă întrebare: „Dar, debutul editorial cum a decurs?” Debutul editorial seamănă cu al multor congeneri, în contextul epocii. Nu detaliez, aș ocupa multe pagini. Am mai consemnat pe ici, pe acolo; nu prea îmi face plăcere să-mi amintesc. Trecut-au anii, vreau să uit tensiunile, umilințele, depresia, amenințările, delațiunile (culmea, la un moment dat eu eram suspectat a fi turnător; deși între timp s-a dovedit că am avut Dosar de Urmărire etc. etc.)! În pagina 3, Gh. Grigurcu: Destinul: o tentativă a rațiunii de-a supune iraționalul existenței pentru ca aceasta să recadă iarăși în irațional. Unul dintre cele mai vechi jocuri ale rațiunii cu irațiunea, un joc de-a v-ați ascunselea. În sumar (selectiv): N. Oprea, Ion Maria, Dar Rotaru, Leo Butnaru, Magda Grigore, Marian Ilea, Rudy Roth, Ion Hirghiduș, Adrian Alui Gheorghe, Viorel Dianu, Geo Vasile, Horia Dulvac, N. Georgescu, Ștefan Ion Ghilimescu, Viorel Nica, Leonid Dragomir, Petru Pistol, Serghie Bucur, Ana Dobre, Mioara Bahna, Aurel Sibiceanu, N. Dina, Mariana Șenilă-Vasiliu, Marian Barbu.
SCRIPTOR 1 – 2 / 2019
Constantin Ciopraga (interviu din 2004, realizat de Emilia Chiscop), întrebat: „Care credeți că este locul Iașului în cultura română?”, răspunde: Modelul de vârf a fost cel interbelic, mai exact de la 1900 la 1940. În primele patru decenii ale secolului XX, cultura ieșeană a oferit modele de anvergură națională. Revista Viața Românească bunăoară fusese cea mai importantă din țară, din 1906 până în 1931… Altă întrebare: „Care credeți că este cea mai importantă personalitate a Iașului din toate timpurile?”, răspunde: Mihail Kogălniceanu mi se pare cea mai completă figură de întemeietor în toate domeniile. În politică, ceea ce a gândit Cuza nu se făcea fără contribuția lui Mihail Kogălniceanu. A înființat revista Dacia literară, care a dat un model despre modul cum trebuie să se construiască literatura română. Universitatea din Iași, prima din țară, nu se făcea fără Kogălniceanu. În lumea socială, politică, nu mai vorbim. Kogălniceanu a fost ministru sub Cuza, deputat și ministru în timpul lui Carol I, prezent la dezbaterile cele mai importante ce priveau viitorul țării... În alte pagini, Eugen Uricaru, despre Brașov: Având un scop bine definit, acela de a atrage la Reformă populația vorbitoare de limba română, tot la Brașov își are locul cel căruia îi datorăm păstrarea primului text în limba română – Hans Benkner, judele cetății de sub Tâmpa. Lui i-a scris Neacșu de la Câmpulung scrisoarea cu pricina, care începe – I pak dau de știre za lucrul turcilor… La 1583 la Brașov funcționează prima școală în care se învăța în limba română… În sumar (selectiv): Marian Drăghici, Liviu Antonesei, Cornelius Drăgan, Vasile Proca, Traian Diaconescu, Ștefan Afloroaei, Ovidiu Pecican, Mircea A. Diaconu, M. Cimpoi, C. Cubleșan, Ioan Holban, Ioan Răducea, Cristina Chiprian, Diana Bobică, Gh. Schwartz, Stelian Țurlea, Ilie Constantin, Leo Butnaru, Ala Sainenco. Interviu Florentina Toniță cu fratele lui Mihai Ursachi, preotul Gh. Ursache.
EXPRES CULTURAL 1 / 2019
Victor Durnea, în „Un glas unic și nediscutabil al poporului român din Basarabia – Alexis Nour”, aduce în discuție, din documente, de Viața Românească de dinainte de Marea Unire, la care Alexis Nour colabora: Delegatul pe lângă Cartierul General Rus, Romulus Voinescu, solicită direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Generale un referat asupra lui Alexis Nour, referat ce i se trimite datat 22 mai 1917… „În 1914, iulie 4, Alexis Nour se afla la Iaşi; spunea că a putut să fugă înainte de sosirea Ţarului la Chişinău, deoarece urma să fie exilat […] a intrat în contact cu Stere […] scria la «Evenimentul» şi prevedea că România, într-un eventual război ruso-austriac, să rămână întâi neutră şi apoi să culeagă foloasele cele mai mari de la ambii beligeranţi, pledând pentru «autonomia Basarabiei». Din august 1914 face deschis politică austrofilă…“ Se mai menţiona că a lucrat patru zile la cenzură, că locuieşte în „cancelaria revistei «Viaţa româneasc㻓... La „Direcția critică”, pe ultima pagină, Constantin Pricop: O politică a mistificării defectelor, lipsurilor, rămînerilor umilitoare în urmă găsește prompt audiență la cei care se autoproclamă apărători ai meritelor autohtone. În perioadele în care naționalismul a fost dominant, ca ideologie (în perioada interbelică și încă mai mult în jumătatea de secol a național-comunismului) reprezentanții acestei direcții s-au bucurat de o condamnabilă audiență. Din păcate există încă numeroși „oameni de cultură” a căror mentalitate a fost definitiv modelată în spiritul patriotismului așa cum era el conceput în vremea lui Ceaușescu… În sumar (selectiv): N. Panaite, Al. Zub, Emil Brumaru, C. Coroiu, Gellu Dorian, Nichita Danilov, Liviu Antonesei, Ion Tudor Iovian, Radu Andriescu, Gh. Simon, Florin Faifer, Liviu Papuc, Dan Bogdan Hanu, Radu Părpăuță, Indira Spătaru, N. Busuioc, Doru Scărlătescu, Gabriel Alexe, Magda Ursache, N. Ionel, N. Crețu, Ioan Răducea, I.M. Ciubotaru.