ROMÂNIA LITERARĂ 29
Din 29 iunie 2018. Răzvan Voncu — Spusă cinic, povestea sună așa: România a pierdut cel de-Al Doilea Război Mondial și, printr-o abuzivă interpretare a dreptului internațional, ocupantul nu s-a mulțumit cu ocupația, ci i-a și impus regimul politic, împotriva voinței imensei majorități a locuitorilor ei. Acest regim, la rândul său, nu s-a limitat să exercite puterea, ci și-a eliminat fizic adversarii (reali sau presupuși, trecuți, prezenți și viitori), prin intermediul represiunii și al proceselor politice aranjate. Drept rezultat, România și-a pierdut elita — nu chiar în întregime, dar într-o mare măsură —, trecând ulterior, ca urmare a acestei pierderi, printr-un proces de transformare impusă, care a făcut tabula rasa din vechiul ei sistem de valori. După prăbușirea comunismului și revenirea la democrație, vocile supraviețuitorilor represiunii politice comuniste n-au fost ascultate: pe de-o parte, s-au impus lozincile „România altfel”, „Românii s-au acomodat cu comunismul” ori „Noi n-am avut disidență”, pe de alta, pe măsură ce ne-am îndepărtat de 1989, au apărut intervenții de tipul „Pușcăria i-a făcut bine lui Coposu, ajutându-l să slăbească” sau „Luptătorii din munți au reprezentat o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale”. Vechea Românie a fost, pe scurt, învinsă a doua oară. De data aceasta, pare că a fost și îngropată. Adânc, sub un sarcofag ermetic de indiferență și iresponsabilitate… Răzvan Voncu semnează alături de Daniel Cristea-Enache și Alex Ștefănescu la rubrica „Focus” (dedicată „Glasurilor din bolgie” de Sorin Lavric). În sumar: Mihai Zamfir, Cassian Maria Spiridon, Carmen Brăgaru, Ovidiu Pecican, N. Scurtu, Irina Petraș, Gabriela Gheorghișor, Ion Mureșan, Andreea Răsuceanu, Radu F. Alexandru, Radu Cange, C. Th. Ciobanu, Sorin Lavric, Angelo Mitchievici, Petre Tănăsoaica, Ion Cocora, Mircea Ștefănescu, Cristian Pătrășconiu. Mircea Coloșenco — „Vasile Alecsandri, poetul gintei latine”.
LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ 6 / 2018
Dan Cristea: Revista Luceafărul, revistă a Uniunii Scriitorilor din România (redenumită, de câțiva ani, Luceafărul de dimineață) aniversează, în luna iulie, 60 de ani de existență. Istoriile și dicționarele literare ne oferă, pentru cine vrea să le consulte, suficiente date despre traiectoria, în timp, a publicației născute în 1958, traiectorie îndeajuns de sinuoasă înainte de’89, cu perioade mai bune și mai rele, influențate cel mai adesea de direcționări și presiuni extraliterare. În orice caz, această revistă… a găzduit, în paginile ei, cam tot ceea ce a oferit literatura română contemporană, ca nume de scriitori de menționat… Trebuie adăugat, toate revistele de cultură editate de Uniunea Scriitorilor (și finanțate cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale) merită apreciere și un gând bun. Mai izbutite ori mai puțin izbutite, ele se dovedesc totuși adevărate redute de menținere a limbii române la standardele literare și de corectitudine lingvistică trasate încă de Maiorescu. Și toate acestea într-o perioadă în care limba română, cultura, educația se află într-o grea suferință. În altă pagină, Aurel Maria Baros: Ce anume îl interesează în mod deosebit pe scriitorul de la noi sau dintr-o altă țară, scriitor care se lasă antrenat în vortexul politicilor culturale și, mai precis, în vortexul traducerilor literare? Evident, această întrebare aproape retorică presupune un răspuns simplu: comunicarea… În sumar (selectiv): D.I. Dincă, Andrei Novac, Dan Stanca, Paul Aretzu, M. Prepeliță, Ara Al. Șișmanian, Liviu Vișan, M.B. Ionescu-Lupeanu, Virgil Ștef. Serdaru, Gabriel Cheroiu, Linda Maria Baros, Emil Lungeanu, Grete Tartler, Dan Ionescu, Anastasia Dumitru, Horia Gârbea, Dinu Grigorescu, Radu Voinescu, Simona Vasilache, Eugen Lenghel, Iolanda Malamen.
La Viață și operă, Alex Ștefănescu — „Annie Bentoiu despre distrugerea civilizației românești”.
OBSERVATOR CULTURAL 928
Din 28 iunie 2018. Sorin Antohi: Avem doar o foarte provincială, vulgară, sectară, isterică, pompoasă, veleitară, dezorientată, narcisică, toxică, mediocră pătură de persoane ce ocupă spațiul pe care, într-o societate normală, îl însuflețesc intelectualii și savanții veritabili. Din acest motiv structural endemic, nici excepțiile (pe care le salut cordial, dincolo de diferențe și eventuale divergențe) nu se simt prea bine. Sînt ademenite ori forțate să intre în rînd (cu cei mai mulți, mai proști și mai răi), să se abandoneze urii-de-altul în încercarea (vană) de a ieși din ura-de-sine. Alternativele sînt dificile și riscante: viața activă sub asaltul majorității gregare (aceasta, măcinată de lupte intestine, se solidarizează punctual contra celor valoroși), solitudinea, alienarea, exilul. O evaluare serioasă a contribuției românești la mișcarea internațională a ideilor susține din plin acest diagnostic realist, poate chiar blînd (fiindcă nu intru în detalii)… În alte pagini, Gabriel Andreescu — „Broderii manipulatoare despre Mihai Botez”: Acum 8 ani, sociologul Radu Ioanid îl acuzase pe Mihai Botez de a fi fost o „sursă“ a Securităţii. Susținerea calomniei de către Dorin Tudoran a întărit stigmatul… În 2018, Ioanid reia acuzaţiile, de această dată într-un volum de 442 de pagini (Mihai Botez. Trei schiţe de portret. Documente, Polirom), în întregime despre fostul disident… Este neclar care vor fi efectele acestui al doilea atac în ce priveşte memoria lui Mihai Botez. Sigure sînt marele rău făcut prin campaniile sale şi marea reușită a lui Ioanid constînd în a-i compromite pe Dorin Tudoran şi Denis Deletant. În sumar (selectiv): Bedros Horasangian, Andreea Mironescu, Adriana Stan, Octavian Soviany, Nora Iuga, N. Mecu, Bogdan Ghiu, Șerban Foarță cu Tudor Banuș.
REVISTE DE CULTURĂ CARE APAR LA CĂLAN, PETROȘANI, BÂRLAD:
• ALGORITM LITERAR 1 – 2 / 2018 (Anul IX)
Apărută în 1 iulie la Călan. Cornel Ungureanu: „vă propun amintiri ale lui Mihai Şora, dintr-o înregistrare timişoreană, din 20 mai 2008”, în eseul „Mihai Șora, un reper” — Eu sunt Mihaiul Melentii. Mihail Melentii Toadii Miculii evocă descendenţa familiei Şora. Aşa se localizau oamenii, pentru că aceste nume erau foarte frecvente… Teodor Şora a avut vreo zece copii, din care doar doi au fost aleşi să meargă la şcoală. Unul dintre ei a fost tatăl meu, care a mers la şcoală la îndemnul învăţătorului… După ce a absolvit liceul, a urmat teologia la Arad… A venit războiul şi nu a vrut să participe la război. S-a căsătorit şi a optat pentru cariera de preot… Prima parohie pentru care a candidat a fost chiar în satul în care se căsătorise, Pesac, în apropiere de Periam… Traseul spre Timişoara a avut câteva opriri… Când am ajuns în clasa a treia primară, ne-am mutat la Timişoara, tatăl meu fiind ales la parohia din Fabric… Tatăl meu nu s-a acomodat cu exigenţele vieţii urbane… În momentul în care am plecat eu în Franţa, el avea 50 de ani. În sumar (selectiv): Silviu Guga, Doina Ruști, Radu Ciobanu, Felix Nicolau, Ioan Barb, I.R. Văcărescu. In Memoriam Eugen Evu.
• BANCHETUL 28 – 29 – 30 (Anul III)
Apărută în iunie 2018 la Petroșani, redactor-șef Dumitru Velea. Revista are 224 de pagini, formatul revistei Steaua și are sute de colaborări (numai la rubrica Poesis, în acest număr de revistă, sunt 43). Răspunde Nicolae Breban (la întrebările Lilianei Popa): E o mare zăpăceală în literatura română contemporană, pentru că, spre deosebire de generația noastră de acum cincizeci de ani, tinerii de azi, cei între 30 și 40 de ani, nu mai au o critică puternică în spate. Noi am avut o falangă importantă de critici, care ne-au susținut, ne-am coalizat contra unui monstru. Monstrul atunci era vizibil și evident, era dogmatismul stalinist. La ora asta, monstrul este disipat, este răspândit peste tot, nu mai știi care-i binele, care-i răul… În sumar (selectiv): N. Georgescu, C. Zărnescu, A.I. Brumaru, Mihaela Albu, Iulian Cătălui, D.A. Doman, Geo Galetaru, Cornel Nistea, M. Barbu, Ion Hirghiduș, Vartan Arachelian, Ana Podaru, Magda Ursache, D. Hurubă, Dan Dănilă, N. Bălașa.
• BAADUL LITERAR 42 – 43 (Anul XII)
Apărută în iunie 2018 la Bârlad, redactor-șef Gruia Novac. Revista are același format ca Banchetul, cu 130 de pagini însă. Mircea Coloșenco publică fragmente din Cuvântarea solemnă și Proiectul de rezoluție susținute de Vasile Goldiș la Alba Iulia în cadrul Marii Adunări Naționale „în ziua de 18 Noiembrie (1 Decembrie) 1918”, când s-a decretat „Unirea într-un singur Stat a Tuturor Românilor”. Discurs început cu „Mărită Adunare națională!” și încheiat cu „Trăiască România Mare!” În alte pagini, Magda Ursache: Comanda Kremlinului, decimarea marilor unioniști, a fost riguros aplicată în regimul stalinist. Iuliu Maniu, de trei ori premier al României Mari… și „complicele său” Ion Mihalache au intrat în „închisoarea morții”, de unde n-au mai ieșit… Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu (cel care a citit declarația Marii Unirii) a fost și el pușcărizat… Da, marii unioniști au fost exterminați în pușcăriile comuniste… În sumar (selectiv): Horia Zilieru, C. Călin, Ioan Holban, Daniel Corbu, N. Crețu, N. Georgescu, Marian Barbu, Daniela Sitar-Tăut.