(Premiul VR la Festivalul-concurs Porni „Luceafărul”, ediția XXXVII, Botoșani, 15-17 iunie 2018)
ODESA
Când am revenit peste câțiva ani
Am înțepenit toți patru
Au rămas doar salcâmii
Câinele roșcat, deja bătrân
Oamenii străini
Marea calmă, fără valuri
Krasnîe Zori dărâmat
Și garduri, garduri, garduri
Salcâmul miroase a Odesa.
Lesa legată de deget
Pescuitul cu tata
Mama fericită
În copilărie scufundată.
Marea tulbure
Țipete, jocuri pe plajă
Valuri enorme
Am nimerit în furtună
Cât pe ce era s-o înec pe soră-mea.
Vila mare cât toată Odesa
Câinele roșcat, vecinii
Noi zburdam veșnic
Murdari, flămânzi, înflăcărați
Cinci copii ai tuturor
Fiecare din noi avea
Câte 10 mame și tați
Krasnîe Zori –
Știam acolo
orice cărăbuș pe nume.
Seară de seară
Toți grămadă
Ruși, evrei, artiști, moldoveni, odesiți
La o masă
Armeni, hamali, marinari și bandiți.
Căpitanul, de regulă, în capul mesei
Cu râsul necontenit adus din mare
Și atât de tare
de se cutremurau salcâmii
Și-și scăpau florile în salată.
Așa mâncam
Roșii cu zâmbetele unii altora.
Iar seara
bere și tarankă
Vocile din grădină noi la culcare
mai puțin zgomotoase.
Romanțele scăpate în pahare
ENCEFALOGRAME
Trecutul sovietic nu te apasă
Ești doar tu cu tine
și fricile ce nu te părăsesc
Ca în filmele lui Lynch
Care-ți bagă panica în oase
Dar nu-ți explică de ce.
Să nu creadă cineva că ai remușcări
Te-ai ascuns după perdea.
Să nu-ți pună nimeni întrebări –
Ți-ai scos în față rufele.
E un truc pur femeiesc:
Să fluturi adevăruri dure
Ca să nu se bage nimeni
în ceea ce contează.
Nu ți-ai ars encefalogramele
N-ai făcut drame, când era cazul
Te-ai tăiat în trei bucăți
Una ai lăsat-o pe pereții din spitale
Alta – ai învelit-o în hârtie.
La ultima ai renunțat
Într-un graal întors cu capul în jos
Vom pluti ambele
Nu mai sunt invidioasă
Acum mi-am găsit și eu hainele
LA ANU’
Exact în clipa când hotarăsc să mă las de băut,
Vine tata de la vilă
Și aduce, al lui propriu
Făcut cu mânuțele lui de muzician notoriu
Un borcan de trei litri cu vin.
Nu degeaba se zice că talentul dacă este – e-n sânge!
Tata cu mare grijă destupă borcanul.
Aranjăm masa
Așteptăm “proba” cu mare nerăbdare
Tata atent
Emoționat și mândru îl toarnă în pahare
Cu grijă bem
(în acest an – e a treia încercare)
După ce cu toții gustăm tata fericit se lasă pe spinare Ridică paharul la bec
Și exclamă “da culoarea!”
Doar după ce vede reacția –
Tata poate sta la masă relaxat.
Vinul e ca și muzica lui
Pătrunde-n emisfere, apoi te ia de suflet
Profund, dar foarte elegant
Eh, tăticu
Mi-ai dat peste cap tot planul
Cu așa vin
Mă las de băut tocma la anu`
MARINEI ȚVETAEVA
Aș fi vrut să merg alături, să te țin de mână
Să-mpart cu tine durerea,
Aș fi vrut să fiu unul dintre copiii tăi
Să-ți acopăr fruntea cu săruturi
Să-ți citesc înainte de somn povești
Din hârtiile de care stiloul tău s-a atins
să construim nu ținte – dar scuturi
Aș fi vrut să fiu unul dintre amanții tăi
Aș cere milă pentru tine de la sfinți
Dacă aș fi putut ți-aș fi cumpărat
Un revolver din magazinul de antichități
Ca să te împuști
CÂND O SĂ CREASCĂ MARE
Când o să crească mare
O să rămână bun și sensibil
Și o să aibă încredere în fiecare om întâlnit.
O să-l doară des
Dar o să reziste
Când o să crească mare
O să învețe să fie cinic și crud
Uneori cu motiv, alteori fără
Dar neapărat o să fie crud
Și cu mine tot
Când o să crească mare o să greșească întruna.
Eu n-o să-l judec.
O să aibă mulți prieteni
Eu o să-i iubesc
Și în același timp
O să-i urăsc.
Când o să crească mare
O să fie fericit
Și dacă nu
O să învețe să simuleze
Are nouă ani
Dar deja suntem în acest joc
El se preface
Eu mă prefac că-l cred.
NOT FAIR
Rutiera e plină. 8 dimineața.
Ea stă cu fața la geam.
Nu observă ghiozdanele ce o agață.
Are gheb în spate,
picioare scurte și fața deformată.
Are 30 de ani, dar e mică precum un copil.
Are părul aranjat, manichiura perfectă
strânge la piept poșeta elegantă.
Zâmbește străzilor
Stă în lumea ei perfectă ascunsă de ochi străini
Cobor din transport.
Mă bucur să o văd puternică și mândră
Deși nu o cunosc, sunt sigură
Că nu are nevoie de milă
Merg spre serviciu
Și mă simt vinovată
Că nu am şi eu picioare scurte
şi un gheb în spate