Revista L’OBS a produs un adevărat șoc în viața culturală franceză dezvăluind faptul că semioticiana de talie mondială, Julia Kristeva a fost agent secret al Dajarna Sigurnost, echivalentul bulgar al Securității de la noi. Partea și mai șocantă este că asumarea angajamentului și a numelui de cod „Sabina”, datează din anul 1971 adică după șase ani de la stabilirea în Franța a faimoasei lingviste. Revelația a fost făcută de echivalentul bulgăresc al CNSAS ca urmare a unei întâmplări destul de stranii. Julia Kristeva a fost angajată la revista Literaturen Vestnik (Jurnalul literar) din Bulgaria, iar regulamentul consiliului care se ocupă de studierea arhivelor fostului serviciu secret presupune cercetarea trecutului fiecărui ziarist bulgar născut înainte de 1976 și publicarea lui. Prin urmare au devenit publice angajamentul semnat în anul 1971, notele furnizate de agent, dar și aprecieri ale ofițerilor de contact în legătură cu utilitatea și calitatea informațiilor. În paralel, așa cum se întâmpla și la noi, Julia Kristeva a fost și ținta unui dosar de urmărire în care figurează informații despre viața sa și a soțului său Philippe Sollers, inclusiv descrierea detaliată a apartamentului lor parizian de patru camere, mobilat cu piese de epocă. Potrivit documentelor citate de L’OBS, încă din prima lună de la semnarea angajamentului, Julia Kristeva i-a trimis agentului său de legătură, Lubomirov, note despre „mediul cultural francez”, precizând că „guvernul numește în posturi de conducere din instituții de cultură și științifice de stat intelectuali cu idei reacționare” care servesc interesul „establishment-ului burghez”. „La fel stau lucrurile și în cazul săptămânalelor și periodicelor, dintre care unele au poziții progresite”. În același raport, datând din 10 decembrie 1970, livrat agentului său de legătură, Kristeva se referă și la poetul Louis Aragon: „Membru al Partidului Comunist Francez, Louis Aragon își continuă linia de dezacord cu politica partidului în legătură cu evenimentele de la Praga”. Foarte interesant este faptul că nota a fost scrisă înainte de semnarea angajamentului. Potrivit unui document semnat de colonelul Vladimirov, notele transmise de agentul „Sabina” sunt de o calitate slabă și lipsite de relevanță, astfel încât ea ar fi fost scoasă din rețea la începutul anului 1973.
Julia Kristeva a negat cam fără vlagă și în mod cert fără argumente informațiile (mai ales că până și L’OBS publică fotocopii ale documentelor invocate), mulțumindu-se să declarare că „Cineva îmi vrea răul” și că „este o poveste rocambolescă de calomnii și servicii secrete care fac campanii de defăimare”. Întrebată dacă aceste documente ar putea fi contrafăcute, Ekaterina Bonceva, fostă deputată a Opoziției, membră a Comisiei care studiază arhivele spune că: „În cei zece ani de când lucrez în Comisie, nu a fost niciodată cazul”. Ea a mai precizat că: „Dacă doamna Kristeva are o problemă cu ceea ce s-a publicat, ea trebuie să o rezolve cu fostul serviciu secret nu cu noi. Rolul Comisiei este doar acela de a lua act, și de a face publice cu onestitate și perfectă echidistanță documentele care se găsesc în arhiva”.
Complicate sunt viețile oamenilor din Estul nostru sălbatic!