La împlinirea a optzeci de ani de la stingerea din viață a lui Pavel Dan și la o sută zece ani de la nașterea prozatorului Câmpiei Transilvane, Aurel Podaru publică o ediție jubiliară: Ursita. Autorul ediției este un admirator al lui Pavel Dan, scriitorul care a dat nuvelisticii românești câteva capodopere. Când Cornel Regman a alcătuit o antologie a nuvelei românești a intitulat-o De la Costache Negruzzi la Pavel Dan marcând și prin titlu locul proeminent între reprezentanții acestei specii literare în literatura română. Aurel Podaru era indicat să ne dea această ediție („multum in parvo”) pentru că el a publicat în 2012, în 3 volume, cea mai completă și riguros științifică ediție, o ediție critică din opera lui Pavel Dan. Această ediție jubiliară, aniversară și comemorativă deopotrivă, – este un compendiu al ediției critice apărute cu cinci ani în urmă, pentru că ea cuprinde texte reprezentative din toate domeniile creației, în mod fatal restrânse, a prozatorului; șapte nuvele, „cele mai performante din punct de vedere estetic”: Urcan bătrânul, Înmormântarea lui Urcan bătrânul, Zborul de la cuib, Priveghiul, Copil schimbat, Ursita și Iobagii, în această ordine propuse de Pavel Dan lui Ion Chinezu pentru ediția princeps, 1938, apărută postum.
Despre Pavel Dan s-au scris numeroase studii și articole, precum și câteva studii monografice semnate de Monica Lazăr (Pavel Dan), Ion Vlad (Zborul unui destin frânt), Constantin Cubleșan (Opera literară a lui Pavel Dan) și Gabriela Chiciudean. La secțiunea Opinii critice reține aprecieri cu adevărat antologice, aparținând lui Ion Chinezu, Octav Șuluțiu, G. Călinescu, Eugen Ionescu și I. Negoițescu. Ion Chinezu vorbește despre cumplita boală, îndurată de Pavel Dan, cu o resemnare aproape cristică: „Dacă a fost vreodată suferință care să înalțe și să purifice, grozava suferință a lui Pavel Dan a fost din acestea. Din ruinele trupului săvârșit de boală, s-a ridicat întreg, stăpân pe sine, într-un admirabil elan de credință, însemnat de lumina supremelor certitudini… Suferința ca principiu imanent al existenței și moartea ca ultim înțeles și supremă apoteoză a tuturor frământărilor omenești, formează fundalul celor mai multe din povestirile lui Pavel Dan”. Octav Șuluțiu îl consideră „un George Bacovia al epicului”, iar G. Călinescu, integrându-l în tradiția prozei ardelene, spune că „avea talentul de prozator al lui Slavici și ochiul de observator al lui Liviu Rebreanu”. Prefața lui Eugen Ionescu la ediția franceză 1945 aduce câteva diferențiale stilistice și compoziționale, precizând că Pavel Dan „depășește realismul viguros dar simplu al lui Liviu Rebreanu, împingându-l până la limitele fantasticului de care este pătruns… la el, simțul compoziției se unește cu al caricaturii și grotescului, după cum o atestă opere ca Înmormântarea lui Urcan bătrânul”. Despre specificul prozei lui Pavel Dan subliniază că ea înfățișează o lume a „visului, a mitului, a fantasticului”, lumea satului, a durerii, a torturii și a neliniștii – secondată de „greaua batjocură țărănească”. Ideea lui Eugen Ionescu e preluată de I. Negoițescu subliniindu-i unicitatea: „Niciodată în literatura română grotescul expresionist n-a realizat o imagine mai zguduitoare ca în tabloul înmormântării lui Urcan bătrânul.” Prefața lui Ion Vlad arată că satul lui Pavel Dan este „un topos cu valoare arhetipală extinsă dincolo de specificul universului rural, tradiții, ezotericul manifestărilor ritualice, un vast ceremonial existențial.”
Paginile Jurnalului notează proiecte literare, schițe, nuvele, romane, cele mai multe abandonate, dar mărturisesc impresionant o aprigă, o dârză voință de a munci pentru a se realiza ca scriitor important, așa cum merită, impunându-și să ignore opiniile celor din jur și preocupările mărunte ale vieții: „Ce-mi pasă de lume când spun: vreau să muncesc!… Muncind, mă voi ridica sus, acolo unde vreau, voi învinge, voi călca pe binevoitorii sau dușmanii mei și mă voi ridica până la treapta pe care mi-e dat să stau”.
Corespondența ni-l arată pe Dan Pavel ca unul din epistolierii literaturii române, cu pagini care pe lângă valoarea documentară (vezi scrisorile despre Blaj către unchiul său Dumitru Dan) sau autobiografică sunt și impresionante mărturii ale unui suflet torturat de neliniști existențiale. Scrisorile către Ion Chinezu ar putea figura oricând într-o antologie a epistolei literare românești.
Ediția este întregită de „o cronologie a imaginii”, o biografie într-un album fotografic, completată cu imaginile monografiilor și edițiilor Pavel Dan.
Într-o haină editorială elegantă cuprinzând texte bine alese din nuvelistică, jurnal și corespondență, Ursita de Pavel Dan consolidează profilul literar al unui „prozator de raftul întâi, al cărui zbor poate fi frânt doar de nepăsarea noastră” (Irina Petraș).
-
*Pavel Dan, URSITA, nuvele, opinii critice, pagini de jurnal, corespondență, o cronologie și imagini, indici. Ediție îngrijită de Aurel PODARU. Prefață de Ion VLAD, Editura Mega, 2017