Peisaj cu viitor marginal
Pe sens opus, două mașini nemțești
Ca două cotidiene de mare tiraj
Ca doi frați vitregi, ca două partide
Ca o palmă și o față
Ca razele gamma și o glandă din piele
Ca un pahar și o podea,
ca un răcnet și o ureche
cădeau una spre alta
Spațiul, deja întins de toate vitezele universului
Spațiul se curba ca o sârmă subțire
Răzuită cu o lamă de cuțit
Spațiul se curba ca o liță fierbinte
Ca un șarpe pe dune înaintând lateral
Spațiul se curba sub impactul
Unui viitor marginal
Nemțești, mașinile au trecut una pe lângă cealaltă
Nemțești, mașinile trec una pe lângă cealaltă
În turburențele autostrăzii se absorb reciproc
Ca două cărți scrise de poeți diferiți
Și publicate în aceeași colecție
Ca două aripi ale aceluiași fluture
Ca un necunoscut și o necunoscută
Care nu-și vorbesc într-un tren
[Codul galben…]
Codul galben de ploi
provocat de vizita lui putin în crimeea
se va menține până mâine la amiază,
când vremea se va încălzi brusc
din cauza acumulării în atmosferă
a sufletelor non-combatanților uciși
de americani în irak
de irakieni în siria
de sirieni în egipt
de egipteni în franța
În marile orașe și în depresiuni
nopțile vor fi reci și vor dura până la meridian
oamenii vor dormi mai mult și vor visa
că privesc breaking news,
iar telefoanele lor vor sta goale pe facebook
se vor iubi și se vor urî extracorporale
pe frontul dintre oricare două cuvinte
În Capitală, vremea va fi frumoasă,
primăria va anunța o tornadă
pe care televiziunile partenere
o vor transmite în direct
cu mii și mii de morți
decupați din toate fluxurile deceniului
din neîntrerupta macabră maree
cetățenii se vor baricada
fiecare în cetatea lui
cu talonul de pensie-n mână
și cu alte dovezi că încă sunt vii
iar turmele de vehicule părăsite
vor putea să pască libere
asfaltul proaspăt din intersecții
*
Creierul
ca o canapea vișinie
cu colțuri sabotate
de gheare de câine
și colți curioși
a mușca e a ști în pozitivismul canidelor
Peste care cuvertură
s-a pus / a fost pus / a fi pus
un peretar cu motive geometrice
rupt pe margini dintr-un folclor
rătăcit cu pitice roșii
și nori romboidali de antimaterie
Pe un braț, în echilibru precar
al canapelei Ikea lui Freud
o carte a cărții cărților
și un notes al notesurilor
pentru a extrage citate
iar printre ele ca o petică desaturată
un site cu personalitate juridică
și poze ce transced copy-right-ul
Timid așezat pe un colț
al propriului creier
La antipod față de brațul cu cărți
Individul își trăiește individuația
cu grijă să nu le miște și să nu le prăbușească
doar un ins pe o canapea
folosindu-și locația
pentru a se delimita de ceilalți
pentru a se extrage din
tr-o lume lichidă unde
ieri a fost vecinul pe care îl detestase în copilărie
azi este propriul tată
iar mâine va fi alt necunoscut
Fără titlu
Ca un Predator
transparent, neiertător, feroce
Deghizat în graffiti și în
Radianța calorică a orașului
urmărea umbrele oamenilor
pe stradă
Cu o secure tăia capul, nasul și urechile celor capturați
Și apoi îi șlefuia și îi transforma
în oul dogmatic
Deghizat în pielea orașului
aspră uscată rigidă
Predatorul vâna oameni interesanți
și îi abstractiza
Până când obținea din ei
linii și virgule
sau monstruoasele linii de pauză
sau cercuri absurde
Le dădea apoi copiilor lui
care loveau între ele figurile geometrice
până când le transformau în nimicuri
nimicurile în puf
iar puful în praf
și praful în piele uscată și aspră
a orașului
[Lumina trece…]
Lumina trecea
prin atmosfera ambalată în plastic moleculă cu moleculă
un voal antonionian
roșiatică lentă
pe care aproape o puteai auzi
agenți de vânzări se maturizau liniștiți în trafic
liceeni wireless se rugau în grupuri
de portarul școlii
pe fața femeilor frumoase strălucea un puf fin
îmbrăcat în cele trei straturi de pudră
fumătorii încercuiau clădirile de birouri
într-un asediu ce avea să dureze doar cât cafeaua
statusul unui bărbat înaintează singur
pe o stradă aglomerată de statusuri nedefinite
transparent ca o sticlă
din care
ziua de ieri a fost golită
iar cea de azi nu s-a turnat încă
la amiază tot locul ăsta se va umple de statusuri
de bărbați și de femei de sexe variate
ziua va deveni atunci una care a mai fost
se va pierde lumina
asta pe care o aproape auzi
iar fotonii vor aluneca mai rapid
pe acoperișul de plastic al lumii
sub care americanii ne cresc
Tangled
(vechi poem rescris pentru copiii atomici)
El era făcut din atomi transuranici
Ea din molecule de heliu
El putea supravieţui doar la energii
imposibil de joase
ea era în continuă fierbere
Nu exista loc în chimie, în fizică, în matematică, în etică, în sociologie
în care ei puteau fi împreună
dar
pe un munte din ţara estetică
preţ de o clipă
(6 la minus 9 dintr-un om)
(altul ar fi zis preț de-o viață
dar unitatea de măsură fluctuează
permanent pe burse)
au fost
Povestea e cunoscută şi scurtă
el venea cu mare viteză
pe un traseu down dinspre nord
ea venea tangent din sud-est
s-au întâlnit cumva întâmplător
ca două particule mici şi proaste şi de aceeaşi natură
ca un pozitron şi un foton
ca doi leptoni oarecare
învârtindu-se cu un spin convenabil
având dinamica drept unică substanță
fazele lor s-au intersectat ca şi cum ar fi fost materiale
o clipă o viaţă au fost un singur corp transcuantic
pe care Plank l-a văzut şi l-a şters
din fişa de observaţii fiindcă
aşa ceva nu putea să existe
Sinecdoca sacră
[versiune antichizată]
Odă oamenilor S.I.
care au existat de dinainte de oameni
de dinainte de univers și de dumnezeu
care s-au întrupat și dezîntrupat
lăsând ființa lor ca acronim
mărire ție,
zeu al dreptății și al atracției gravitaționale,
care ai făcut ca un măr un suflet și un fulg
neîntrerupt neegalat să cadă
pe brațele sensibile egale
ce rațiunea le-a întins în lume
ție odă,
cel mai ferice dintre filosofi
căruia necreatul ți-a apărut în vis
o, zeu al șansei care apăsarea
din oameni și din lucruri ai luat asupra ta,
mărire și glorie și faimă!
și ție, constantă a universului
care ai îmbrăcat halatul alb în Dahlem,
o, hermes teuton care-n lumină
ai desenat un amazon întreg,
cu miliarde de jivine fine
cu nevăzute lanțuri și tulpine
cu mărunțiș de stele, care-ntregul
cunoașterii umane și divine și necunoașterii eterne
guvernează,
mărire ție!
Și ție odă, Heinrich din Karlsruhe,
ce pretutindeni în ascuns te-arăți,
și lui André-Marie Ampère din Franța,
lui Kelvin, lordul unic de la Glasgow,
berarului din Brooklands, zei htonieni ai muncii
ascunse-n lucuri și deseminată-n vid,
lui Ohm, lui Volta, lui Coulomb, lui Watt,
lui Tesla
vechi atlanți
peste Atlantic susținând pământul
pe axa cerului
și-a soarelui pitic ce uriaș apare și magnetic
când magnetismul soarelui profund
se efaseză-n nemuncite crezuri
mărire vouă, lucrători de oameni,
mărire vouă, entități abstracte,
mărire vouă, scări universale
pe care urcă omul necesar