RODICA GRIGORE
Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX,
Casa Cărţii de Ştiinţă, 2015;
Călătorii în bibliotecă, eseuri, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2016
Premiul „G. Ibrăileanu” pentru Critică literară şi eseu al revistei Viaţa Românească răsplăteşte, în 2016, o activitate laborioasă şi dedicată, pe care Rodica Grigore o desfăşoară deopotrivă în sferă academică şi în coloanele revistelor culturale.
În ambele registre, atât în cel în care se înscrie tomul consistent şi dens despre realismul magic (Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX, Casa Cărţii de Ştiinţă), cât şi în cel constituit, din interior, de cronici literare aplicate cărţilor de literatură străină traduse recent în româneşte (Călătorii în bibliotecă, eseuri, Casa Cărţii de Ştiinţă), Rodica Grigore pune o vădită pasiune şi dovedeşte o apreciabilă competenţă. Pasiunea pentru propriul domeniu şi competenţa de a-l consolida şi extinde nu pot lipsi din „fişa de lucru” a unui cercetător – fiindcă Rodica Grigore aşa ceva este: o specialistă în mai multe literaturi şi culturi, capabilă de a lega noutatea artistică de contextul ei generativ şi istoric.
Textul este pentru Rodica Grigore un teritoriu nou care, cartografiat critic, contextualizat istoric (uneori, şi istoriografic), se va adăuga tradiţiei pre-existente şi arhivate. Iar, din „arhiva” tradiţiei literare, fie ea „locală” sau „universală”, cercetătoarea „activează” recunoaşterea acelor elemente şi structuri (texte, opere, creaţii literare în ansamblul lor, epoci şi paradigme culturale distincte) care fac inteligibilă şi înseriabilă o carte nouă. Altfel spus, patrimoniul literar şi noutatea ce merită să-i fie adăugată sunt două componente ce se presupun reciproc, iar Rodica Grigore se numără printre intermediarii ideali ai acestui raport.
De remarcat, în acelaşi timp, articularea elegantă a judecăţii de valoare pe marginea operelor analizate şi interpretate. Deşi Rodica Grigore selectează acele cărţi importante pentru o literatură şi un anumit moment literar, ridicând de la bun început ştacheta valorică, exerciţiul critic pe care îl face în calitate de cronicar presupune obiectivitate şi un verdict. Acolo unde alţi comentatori se mărginesc să fie interpreţi, pierzându-se în volute în faţa unui text mai puţin convingător artistic, Rodica Grigore alege şi riscurile meseriei de cronicar literar.
Şi limbajul critic este modulat în funcţie de sfera (academică ori publicistică) în care se desfăşoară demersul analitic şi interpretativ. În tomul despre realismul magic, formatul academic presupune neutralitate stilistică, impersonalizare, citarea de surse şi referinţe, o anumită rezervă în exprimarea prea tranşantă a unui punct de vedere. În schimb, în volumul de cronici, condiţia criticii literare vii oferă „nerv” ideatic şi expresiv paginilor autoarei, acestea fiind pliate într-un demers de close reading pe cele mai variate opere literare. Relieful operelor literare şi al ansamblurilor culturale în care ele se cuprind nu poate fi urmărit în cazul de faţă de la o distanţă asigurătoare, ci parcurs, aşa zicând, la pas, printr-o „confruntare” directă şi nemijlocită cu materia unei cărţi şi imaginarul artistic al unui autor. Şi în acest rol, ca şi în cel de supra-înălţare şi impersonalizare academică, Rodica Grigore este credibilă şi performantă. Şi publicul specializat, şi publicul mai larg se pot baza pe semnătura ei.
Premiul „G. Ibrăileanu” pentru Critică literară şi eseu al revistei Viaţa Românească răsplăteşte aşadar, în 2016, o cercetătoare care îl merită cu prisosinţă.