In memoriam Romulus Rusan

A plecat dintre noi, fără să ne prevină, un om. Romulus Rusan era un scriitor care-şi găsise drumul în proză încă în anii 60 ai secolului trecut, de la prima sa carte, Râul ascuns. Cartea sa Expres 65 a fost rezultatul unor îndelungate cercetări a drumului de fier românesc, iar atunci când ea a fost gata, Romulus Rusan a intenţionat să o intituleze Mersul trenurilor, ceea ce s-ar fi potrivit de minune. Din cauza celebrei cărţi periodice a CFR-ului a trebuit să-i schimbe titlul.
Romulus Rusan era, în Clujul anilor 60, un tânăr înalt şi mereu binevoitor, cu un surâs blând şi înţelegător, ţinută greu de păstrat într-o lume ca aceea. Fiind fiu de duşman al poporului, încarcerat de comunişti, a trebuit să muncească într-o fabrică înainte de a putea să dea la facultate. A terminat Politehnica, dar vocaţia sa de scriitor l-a împins spre proaspăt înfiinţata revistă Tribuna, unde a rămas câţiva ani, părăsind Clujul împreună cu aceea care i-a rămas alături până la capătul drumului. A scris cronici de cinema, le-a adunat în cărţi, dintre care una se intitula Filmar, cu un cuvânt inventat de el. În toate domeniile în care a scris, a făcut-o cu seriozitate şi cu profesionalism.
În urma unei călătorii peste ocean a scris o carte celebră, intitulată America ogarului cenuşiu, o mărturie a felului în care călătoreau oamenii din Est, atunci când aveau privilegiul acesta, în State, cum se spune azi. Au fost, împreună, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, călători frenetici în Europa, au fost intervievatori ai unor personalităţi culturale româneşti, înainte să devină, datorită căderii regimului de tristă amintire, creatorii Alianţei Civice şi pe urmă ai Academiei Civice şi ai Memorialului Sighet, primul şi încă ultimul muzeu important al comunismului din România.
Romulus Rusan şi-a sacrificat cariera de scriitor pentru a edita, în colecţiile Academiei Civice, cărţile altora, mărturiile de necontestat despre teroarea pe care bolşevicii au instaurat-o asupra României.
A plecat lăsând în urmă regretele prietenilor şi ale celor care l-au cunoscut mai puţin, dar au intuit în el un caracter, aşa cum a fost toată viaţa. Şi aşa cum va rămâne în memoria noastră.